O analiza globala a fenomenului evolutiei industriale si a relatiilor din sfera politica ne conduce la ideea ca ierarhia stabilita pentru actorii politici nu este rodul unei competitii bazata pe merite. Cu cat statul este mai slab institutional, iar puterea politica mai autoritara, cu atat grupul celor unu la suta este compus din indivizi nereprezentativi, adica lipsiti de calitati morale intrinseci sau dobandite in decursul unei experiente indelungate.

Asa am ajuns sa remarc o explicatie a ministrului Elena Udrea:

“Sunt oameni care vin in politica avand deja o bunastare, si cu siguranta acest lucru ii face mai putin sensibil la tentatii. Sunt oameni care fac politica pentru ca vor sa faca o cariera, este si cazul meu. Am deja sapte ani in politica, vreau sa fac o cariera din asta. Eu am vrut sa fiu ministru pentru ca un politician care nu ajunge intr-o functie de administratie nu face politica cu adevarat.”

La suprafata, opiniile sale sunt corecte. Daca ar fi studiat stiintele sociale, sunt convins ca afirmatiile doamnei ministru erau altele. Ar fi stiut ca nu exista nicio certitudine de prevalenta in fata altor indivizi, dupa gradul de inavutire. Cum spuneam, nobilii au detinut acum cateva secole dreptul exclusiv de exercitare a prerogativelor politice. Nu mai este cazul in zilele noastre. Poate ca din punct de vedere moral exista un confort etic sa fii bogat, dar asta n-are a face cu profesionalizarea sau performanta intr-un domeniu.

Un alt enunt criticabil este atunci cand admiti ca detii o avere dar vrei sa faci cariera intr-un segment al societatii bazat pe alte criterii decat profitul financiar. Un politician nu opereaza cu termeni economici cand cauta sa obtina simpatia alegatorilor. Prin urmare, nu valoarea proprietatilor personale sau numarul conturilor bancare ale unui politician ofera incredere oamenilor, ci modul in care au fost obtinute acestea.

Din nefericire, in Romania legitimitatea unor functii executive sau administrative se obtine dupa ce participi la competitii politice. Adica, anapoda decat ar fi logic sa se intample. Mai intai ai performante in domenii profesionale si abia apoi cauti recunoasterea publica. Acest fapt, ne inoculeaza falsa idee ca intrarea in spatiul politic este pasul obligatoriu catre functia administrativa. Un mesaj deosebit de nefast si demoralizant pentru aspirantii comuni (fara avere sau carnet de partid) la pozitii de experti in aparatul administrativ al statului.

Finalul justificarii doamnei Udrea, ne lamureste ca aceasta este o predispozitie latenta in mintea multora. A fi politician este o definitie goala de continut daca nu i se asociaza si o latura mercantila. Aici este confuzia si, in acelasi timp,  contradictia des intalnite in randul actorilor politici: tanjesc dupa o “cariera” de tranzitie spre o pozitie dominanta in aparatul executiv. Nu pentru indeplinirea unor promisiuni sau nevoi ale electorilor care i-au ales sa-i reprezinte, ci pentru desavarsirea unui ciclu de viata si implinirea unei ambitii personale.

Accesul la resurse despre care vorbeam la inceputul articolului nu mai reprezinta apanajul exclusiv al mediului economic. Insusi statul, prin politicienii sai, largeste procentul de unul la suta si acapareaza cat mai mult posibil din celelalte 19 procente. In cele din urma, raportul intre condusi si conducatori ramane acelasi, doar forta celor din urma se intareste. Aceasta este explicatia mea pentru esecul reformei clasei politice din Romania. Combinarea puterii de decizie cu aceea economica a depreciat vadit echilibrul de forte si a intarit nepermis puterea informala a statului. Acesta  s-a transformat dintr-un arbitru relativ neutru pe piata libera intr-un gatekeeper al intereselor economico-politice exprimate doar de grupul politic dominant.

Cine gandeste simplu si superficial va desfiinta o asemenea grozavie. Incerc sa fiu realist si sa gasesc punctele fezabile ale planului. Nu par a fi multe. Timpul este foarte scurt, iar valoarea investitiilor – uriasa. Dar asta nu-l impiedica pe Sorin Oprescu sa ridice miza confruntarii cu un candidat in care vor fi investite resurse umane si materiale colosale. A ridicat stacheta asteptarii publice la un nivel imposibil. Chiar daca multi nu-i vor da nicio sansa de reusita planului, pentru locuitorii orasului perspectiva unei Olimpiade va provoca emotie si poate chiar solidaritate. Ce conteaza insa cu adevarat este faptul ca investitiile in infrastructura vor demara oricum si niciun primar general nu va avea curajul sa le stopeze. Aici este singurul nostru castig, al celor care traim in Capitala. Vom avea de ales intre modernizarea orasului pe un fond de mandrie locala si o promisiune de reconstructie a infrastructurii dupa accederea Elenei Udrea la conducerea Primariei Generale. Cum singura isi spune Fat Frumos (pentru ca ar avea puteri magice) varianta feminina a lui Traian Basescu are si ea o poveste fantastica la care sa viseze alegatorii. Nu va dura mult si vom afla care este aceasta.

Cert este ca, pentru prima oara, basmul la romani nu va mai fi doar o iluzie. S-ar spune ca, in ambele variante, bucurestenii vor avea de castigat. Dar s-ar putea sa ma insel pentru ca, pragmatic vorbind, alegatorul va gandi astfel: unul porneste acum la drum cu proiectele, altul le propune spre lansare daca va castiga batalia electorala.

“S-a ajuns in situatia in care oricine poate afirma orice minciuna despre altcineva si lucrul acesta sa fie considerat firesc, lipsit de importanta, justificat cu argumente de genul “se cearta intre ei”. Practica judiciara actuala arata ca judecatorii nu dau doi bani pe concepte ca onoare, demnitate si imagine, drepturi fundamentale ale omului, garantate de Constitutie” – Elena Udrea,ministru.

Cu riscul sa fiu acuzat de vreo cotoroanta portocalie ca sustin un politician, imi permit ca un cetatean liber ce cred ca  mai sunt, sa reflectez cu atentie la vorbele doamnei ministru. Nu pot fi de acord cu acuzarea justitiei in ansamblul ei, dar am un punct de vedere personal legat de ultima parte a afirmatiei.
Sunt pe deplin convins ca, in tara asta, aproape nimeni nu da doi bani pe onoare, demnitate si imagine. Si fara sa se supere aceia care sunt la putere, cu ei ar trebui sa inceapa lista. Cand pretinzi astfel de recunoasteri din partea semenilor nu este suficient sa le impachetezi frumos in concepte abstracte, in speranta ca vei fi automat respectat. E laudabil ca un politician descopera (printr-o cauza personala) cum sunt umiliti oamenii simpli si cat de iluzorie este apararea lor in fata legii.
Ce-ar fi daca, in locul unui articol pe blog, doamna Udrea ar deschide o lista de semnaturi pentru toti cei ca noi care se simt zilnic umiliti, jigniti, hartuiti, sfidati, abuzati, epurati de altii care stau cocotati mai sus? Si dupa ce isi face timp sa citeasca ce-au scris petentii si dupa ce-i primeste pe rand in audienta, sa-i apere in instanta, ca avocat pro bono, pentru o cauza comuna.

PS: Astept cu nerabdare reactia postacilor. Doar la asa ceva se pricep unii: sa loveasca peste gura cand deranjam.

Am ajuns la destinatie pe o ploaia mocaneasca. Toata ziua a fost o atmosfera apasatoare. Nu si pentru petrecareti.

Dupa o tura luuuunga in jurul pensiunii am gasit drumul spre curtea cu pricina. Fumul era peste tot. Se prajeau la gratar mii de carnati si mici.

N-am inteles sacrificiul localnicilor care s-au udat zdravan ore in sir pentru o portie de carnaciori. Ma asteptam sa fie mai multi vizitatori decat localnici. Oamenii comentau ca, de fapt, sute de simpatizanti PDL au fost mobilizati sa-i serveasca drept garda pretoriana Elenei. Nu stiu ce sa zic, fiindca eu n-am apucat sa-i vad. Erau ceva oficialitati locale, dar si-au vazut repede de drum.
Sa revin, insa, la scopul venirii mele la Berca. Legenda zice ca in trecut talharii furau turmele de oi si le sacrificau repede ca sa nu fie prinsi. Apoi le sarau bine si le tineau la uscat. Iar din carne se faceau carnati, ca sa reziste peste iarna. Alta varianta ar fi aceea ca zona este plina de vegetatie semi-sarata si ca oile se hranesc in exces cu cristale de sare. Hmm, am dubii. Dar un lucru este cert. Berbecii au coarnele taiate.

Distractia a fost ca la festival: oameni care te intreaba unde te-au mai vazut pentru ca le pari cunoscut, altii care-ti povestesc viata fara sa-i intrebi de sanatate, politisti binevoitori si multe cantece din popor. Era si un batran care n-am inteles daca dansa sau canta la sticla. L-am fotografiat si atat.

M-am simtit bine la festival desi era cat pe aci sa-l pierd. Gazdele m-au intors din drum la timp. Eram pregatit sa fac cale intoarsa la Bucuresti din cauza aglomeratiei. Au facut bine pentru ca, altfel, as fi ratat mustul, pastrama, carnatii si intalnirea cu un primar simpatic. Am revazut Romania profunda.

Nimeni nu poate cerceta un om pentru ca semneaza diferit, cat timp actul respectiv este pe proprie raspundere. Pentru asta ar fi nevoie de un autodenunt al celui care i-a falsificat semnatura. Greu de crezut ca se ofera cineva. Mai interesant mi se pare ca ministrul turismului nu-si pune semnatura pe niciun contract. Din acelea care vor fi verificate de comisia parlamentara. Iata o mostra:

Toate inscrisurile publicate pe site-ul ministerului poarta, in locul semnaturii ministrului, pe cea a secretarului de stat Sorin Munteanu. Nu este nimic de condamnat in asta, mai ales ca sunt multi alti demnitari care si-au terminat mandatul fara sa-si puna semnatura pe vreun contract. Din acest punct de vedere, Elena Udrea arata ca se pricepe sa fie ministru.

UPDATE: Asa cum am banuit, Elena Udrea si-a asumat continutul inscrisurilor, inclusiv semnaturile. Chiar daca la unul dintre documente recunoaste ca nu a mai apucat sa semneze (numele ei este scris, in clar, de altcineva), in cele din urma, admite ca poate semna diferit. QED

Inteleg ca ideea e mai veche dar implementarea i se datoreaza Elenei Udrea. As fi vrut sa aflu de la ea ce beneficii nebanuite am putea avea din aceasta generozitate. Dar n-am putut s-o conving sa vina la emisiune. Tocmai a intrat in silenzio stampa din cauza unor colegi de la Realitatea care au suparat-o atat de tare incat s-a razbunat pe restul presei si ne-a declarat embargo. Pe vremuri, cand eram amici nu parea asa de ranchiunoasa. Poate ca responsabilitatile au facut-o mai circumspecta.

Dar sa revin la tichete. Ele sunt oferite tuturor angajatilor bugetari sau privati. La primii este obligatoriu, la ceilalti este optional. Valoarea lor maximala este de 3600 de lei si nu pot fi utilizate decat pe perioada unui an, exclusiv in Romania, in scopul dezvoltarii turismului autohton. Acestea fiind spuse, am cateva nedumeriri. De ce era nevoie sa inlocuiasca statul prima de vacanta in numerar cu niste hartii tiparite? De ce se plafoneaza concediul unui salariat la 3600 de lei? De ce doar intre granitele patriei cand circulatia libera a cetatenilor europeni este un drept  si nu un moft? Poate ca n-as fi pus aici aceste intrebari daca aveam cu cine vorbi. In lipsa unor raspunsuri, nu pot decat sa-mi imaginez urmatoarele:

Presedintele Basescu are dreptul la tichete de vacanta. Isi va acorda, probabil, plafonul maxim. Isi va lua consoarta, eventual fetele, la Calimanesti sau Amara. Ori, daca iubeste marea, la Mamaia. Se va caza intr-un hotel clasificat de autoritati si va “savura” aerul ranced din camera de doua stele, cu vedere la mare. Atat ii permite suma oferita cu larghete de stat, nu? Se va distra o data pe zi la barul din receptie si va manca doar micul dejun pentru ca… asta e bugetul! Cat despre familie, sunt convins ca nu va fi deranjata sa imparta patul cu dumnealui. Din banii aceia nu-si pot permite sa ia doua camere, banuiesc. Ma gandesc si la parlamentarii nostri. Cei care obisnuiau sa mearga la Monte Carlo sau in insule exotice. Vor fi nevoiti sa faca “trenuletul”. Adica sa se cupleze cate doi-trei ca sa petreaca un sejur tovarasesc la Neptun sau Olimp. Vor avea, desigur, un statut special. Dar tot in limita sumei de 3600 de lei. Ma gandesc ca sunt cateva hoteluri care i-ar putea primi cu usile deschise – ramase fara incuietori din cauza unor turisti nerecunoscatori. Vor juca table sau sah cu piesele de la receptie si vor avea intrare gratuita la clubul hotelului, unde se imbina armonios manelele cu hiturile dance. Iar pentru copiii lor, gazdele vor organiza expeditii la malul marii cu lopeti si galetuse, iar in ultima zi vor primi in dar cateva cochilii de scoici. Ce amintiri superbe de la primul concediu oferit de stat! Acum ma gandesc si la mine. Ce norocos sunt! In loc de o prima de vacanta meritata, echivalenta cu salariul meu lunar, voi primi tichetele turistice. Daca sefa mea nu ma are la inima, valoarea va fi mai mica. Poate ca totusi este generoasa si ma lasa sa ma bucur de acest cadou. Ma si vad alergand disperat la agentiile de turism, in cautarea unui loc de cazare. O coada imensa la care s-au asezat de alaltaieri viitorii turisti ai statului. Fac slalom printre ei si dau spaga sa intru in fata. Chiar si asa, prea multe optiuni nu mai am: Baile Herculane, Caciulata sau Cap Aurora (doi in camera). Aleg zonele mai linistite pentru psihic. O statiune de pensionari! Ma voi distra pe cinste! Din banii primiti sub forma de hartii voi putea sa mananc trei mese pe zi si sa beau un frappe  la doua zile. M-am scos cu bazinul fiindca este gratuit. Apa vine din pamant si este deja calda. Daca ma duceam la mare, scoteam bani din buzunar pentru sezlong si intrarea la piscina. Dar am si un regret: nu mai pot face drumetii din cauza masinilor care invadeaza toate caile de acces. Mii de romani s-au inghesuit sa prinda un loc in aceste locuri mirifice… Vad deja succesul de proportii al acestui program de vacanta in masa. Aici, visul s-a terminat.

Dupa ce m-am trezit, m-au napadit din nou intrebarile.  Daca merg cu familia sau cu parintii, lor cine le plateste cheltuielile daca bonurile sunt nominale? Daca sunt cateva hoteluri de 3 stele in care preturile sunt accesibile, unde se vor caza milioanele de romani plecati patriotic sa ridice turismul autohton pe noi culmi de progres? Daca oamenii isi iau concediile vara si iarna, cu cati ani inainte trebuie sa caute la agentii locurile disponibile? Daca vreau sa merg in strainatate, in concediu, ce fac cu tichetele astea nenorocite, din moment ce nu sunt transmisibile? Si, in final: vrea cineva sa se asocieze cu mine sa infiintam o firma de tiparit tichete de vacanta? Sau este deja incheiata licitatia?