Articole relevante pentru: elias canetti

Publicat la 7 May 2012 ora 09:28 in categoria: Story. Nici un comentariu

Orice fiinţă umană îşi imaginează că este bună la ceva. Însă puţini sunt aceia care găsesc oportunitatea şi obiectivitatea necesare să se supună unui triaj onest. Aici este defectul structural al societăţii în care trăim. Competiţia, ca mediu de departajare a valorilor, este viciată, cenzorii sunt incompetenţi, iar succesul acţiunii de discreditare, respectiv de acaparare a atenţiei, este direct proporţional cu emoţia produsă.

Şi dacă tot vorbim de emoţie în această ţărişoară plină de venetici şi oameni normali, să studiem cu atenţie o temă celebră în psihologia maselor: haita de jeluire , de Elias Canetti. Vă previn, lectura este obligatorie pentru următorii: plângăcioşii de profesie, călăii sufletelor neprihănite, prestatorii de servicii murdare, impostorii  fără lider….

Vânătoarea sau persecuţia sunt descrise în toate detaliile, este o poveste exactă, prezentată foarte personal; întotdeauna curge sânge, chiar şi în cea mai umană dintre toate patimile. Fiecare dintre acţiunile din care se compune patima este resimţită ca o nedreptate şi, pe măsură ce ne îndepărtăm de timpurile mitice, se accentuează tendinţa de a prelungi patimile şi de a le înzestra cu nenumărate trăsături omeneşti.

Vânătoarea sau hăituiala vor fi însă întotdeauna resimţite  din unghiul de vedere al victimei. În jurul sfârşitului ei se formează o haită de jeluire, dar jeluirea are o notă specială: cel mort şi-a dat viaţa de dragul oamenilor, care îl plâng. El a fost salvatorul lor, fie că era marele lor vânător, fie că avea alte merite mai mari. Valoarea lui este subliniată în fel şi chip, tocmai el este cel care n-ar fi trebuit să moară. Moartea lui nu este acceptată de cei ce-l plâng. Ei vor să-l aibă iarăşi viu.

… Jeluirea începe deja în jurul muribundului. Cei vii încearcă sa-l reţină şi îl acoperă cu trupurile lor. Îl preiau printre ei, se îndeasă din toate părţile în jurul lui şi încearcă să nu-l redea…. La haita de jeluire, care ia naştere ca o legendă în jurul unui mort de seamă, procesul morţii este prelungit în diverse feluri… Este momentul în care toţi vin grăbiţi din toate părţile şi oricine doreşte să jelească este binevenit. Haita de jeluire se deschide spre exterior şi se extinde, căpătând caracterul unei mase în plină creştere.

… De ce se ataşează atât de mulţi oameni de practica jeluirii? În ce constă atracţia ei? Cu ce le ajută ea oamenilor? Cu toţi cei care se ataşeasă grupului, se întâmplă acelaşi lucru: haita de vânători sau de hăituire se absolvă de vină şi tot în chip de persecutori trăiesc în continuare. Ei caută carne străină, o taie şi o hrănesc din chinul făpturilor slabe. În ochii lor se oglindeşte agonia victimei, iar ultimul ei strigăt, la auzul căruia ei se delectează, li se întipăreşte pentru totdeauna în suflet. Poate că cei mai mulţi dintre ei nu bănuiesc că odată cu trupul îşi hrănesc şi întunericul din ei înşişi. Însă vinovăţia şi teama lor interioară cresc neîncetat şi astfel, fără să-şi dea seama, ei jinduiesc după mântuire.

De aceea se apropie de cineva care moare pentru ei, iar prin bocetele lor se simt ei înşişi ca nişte persecutaţi. Orice ar fi făcut, orice năpastă ar fi provocat, în această clipă ei se alătură suferinţei. Tot răul făcut altora, un altul îl ia acum asupra sa; iar prin faptul că se ataşează de el cu fidelitate şi fără reţinere, toţi ceilalţi speră să scape de răzbunare.

Se dovedeşte în acest fel că religiile jeluirii sunt indispensabile pentru gospodărirea sufletească a oamenilor, atâta vreme cât ei nu pot renunţa la uciderea în haită.

Tags:, ,
© Claudiu Lucaci - Reproducerea partiala sau integrala a textelor publicate pe acest blog se poate face numai cu acordul scris al autorului | RSS | WordPress theme by Thavi
levitra overdose