A spus-o voalat Mircea Geoana, desi continua sa fie un secret. Nu prea bine pazit. Viitorul presedinte al PSD poate ajunge, mai devreme decat ne asteptam, seful statului. Evit sa spun direct despre ceea ce se vorbeste pe la colturi, dar asa cum unii politicieni fac scenarii in functie de aceasta posibilitate, este cazul sa stim si noi. Lupta pentru suprematie in partidul stangii are ca miza preluarea, inainte de termen, a  pozitiei de presedinte al tarii. De aceea, victoria lui Geoana sau Ponta nu este a lor, ci a unei natiuni. Niciunul dintre ei nu-si merita locul. Ambii sunt produsul unor aranjamente de culise. Amandoi au fost pusi si sustinuti in posturi. Niciunul nu a evoluat la capitolul moralitate sau inteligenta. Oricare dintre ei este dator vandut sponsorilor lor politici si sunt condamnati sa esueze acolo unde este cea mai mare nevoie de ei: reformarea unei clase politice compromisa. Mircea Geoana poate pierde aceste alegeri. El plateste pentru gafele sale. Face decontul lipsei de profunzime si al slabiciunilor unui om ahtiat dupa putere. Cu orice pret. Chiar si al distrugerii organizatiei sale. Este pentru prima oara cand  nu-mi pare bine de esecul sau. Pentru ca l-am vazut cum le-a vorbit pesedistilor. Si l-am comparat cu tanarul Ponta. Trebuie sa admit ca Geoana a invatat limbajul politic. S-a prezentat ca un lider, desi nu este in adevaratul sens al cuvantului. I-a dat lectii de mesaj si de forta colegului sau. Dar nu-i va fi suficient, pentru ca votul este cinic. Geoana si-a terminat munitia si altul poate sa-i ia locul. Altul care seamana cu el si va ajunge sa fie ca el. Ponta nu este viitorul, ci compromisul intre tabere. Nu va avea nici capacitatea, nici stiinta sa reformeze, dar va schimba foarte multe. Oameni, idei, functii. Nu se va atinge, insa, de partea intunecata a partidului, gaura neagra unde sunt inabusite toate ideile de progres si de transformare inteligenta. Pentru asa ceva era nevoie de alti candidati, de valori umane si morale. Nu-i poti cere lui Ponta substanta, dar vei regasi la el, frecvent, spectacol. Vom beneficia de multe petarde si trasoare, insa ne vor lipsi rigoarea, inteligenta si onestitatea.  Candva, exista un om care il injura zilnic pe primarul Traian Basescu. El spunea ca are nevoie de un adversar mare ca sa-si faca un nume in politica. Strategia a fost buna. Nu i-a adus statutul dorit, dar a atras atentia si s-a creat legenda.

* I am legend – titlul unui film desoebit

Ceilalti granzi ai politicii, PD-L si PSD, sunt modele interesante de studiat. Esecul in fata lui Traian Basescu a declansat reprosurile, atacurile si contestarea liderului social democrat. Nici in cazul acestuia promisiunea nu s-a respectat. Sa zicem ca, pragmatic, si-a spus ca nimeni nu este fraier sa cedeze, fara lupta, prima pozitie.

Dar ceva tot s-a intamplat. Fostii s-au ridicat din uitare sau marginalizare si au grait. Intr-un partid democratic si viu, se presupune ca opiniile centrifuge sunt utile. Rezervorul de idei si de actiuni se umple dinspre margine  catre centru, si nu invers. In acest amalgam de pareri, se pot strecura solutiile viabile, daca exista cineva capabil sa le preia si apoi sa le dezvolte. Deocamdata, s-au platit polite care, curios sau nu, l-au evitat pe principalul vinovat. Lupta de gherila s-a dus mai curand prin ricoseu, in zonele periferice. Singurul care premediteaza cu viclenie pasii si manevreaza printre jucatori este Adrian Nastase. Alaturi de Ion Iliescu, el cunoaste cel mai bine tactica de joc din PSD: schimbare prin continuitate in locul continuitatii prin schimbare.

Nu e de mirare ca bisericutele s-au transformat in catedrale, iar conducatorul este precum preferatul conclavului cardinalilor omnipotenti: in functie de moment si context, caracterul si inteligenta alesului fluctueaza de la moderat la sclipitor. Cuvinte ca revolutionar sau indraznet nu fac parte din vocabularul stangii romanesti. Paradoxal, falimentul politicii de cadre din perioada 2005-2009 a avut si un rezultat. E drept, pervers. Cei vechi sunt compromisi, cei noi sunt simple “mladite”, cum spunea ultimul recrutor de talent al partidului. Reforma in PSD va dura pana la Congres si se va sfarsi printr-o minunata si ineficienta platforma program care-i va satisface pe toti “premiantii” din alegeri. Pragmatismul a invins!

Urmatorul partid care se conformeaza logicii lineare este PD-L. Oarece activitate vocala s-a manifestat si aici, desi, in multe privinte, partidul este un monolit ingrozitor, compus din duri, elitisti si arivisti. Primii savureaza succesul in functii si sunt deranjati de zgomotele de fond din interior. Elitistii sunt cei care scriu si se exprima pe bloguri, pe site-uri si in dezbateri tv.

Atacul lor, lansat de curand, este just in privinta democratizarii deciziei si a promovarii interne. Pare insa o incercare naiva si pretentioasa intelectual. Cum disciplina este un cuvant relativ pentru ei, agitatia creata nu le-a facut decat rau. Partidul are mecanisme brutale de coercitie, unele la vedere, cele mai multe in culise. Asa ca glasul lor n-a cantat decat o saptamana. Cand ai putere si n-ai competitori, poti fi si generos, nu-i asa?, isi spun, in particular, membrii grupului celor cinci. S-a mimat preocuparea, s-a organizat un dialog formal de idei iar, la final, s-a creat o comisie de “recrutori” in scopul largirii bazei de selectie si deschiderii robinetului cu functii pentru cei cu scoala si aptitudini. Despre doctrina si atragerea competentelor intr-un partid in suferinta la aceste capitole, se va vorbi in surdina. Abia prin toamna (cand se va mai discuta despre alegeri interne), ne putem astepta la un nou dezghet. Inca o data, pragmatismul a invins!

O concluzie poate fi trasa: fortele centrifuge din partide  si-au facut datoria! Au creat emulatie, s-au revoltat controlat, au infierbantat mintile neofitilor si s-au anihilat cu fortele centripete care doreau pastrarea partidului intre limitele anterioare. Nucleul dur ramane stabil si omogen. Asa s-ar traduce in limbaj politic pragmatismul romanesc. In fizica, insa, raportul dintre fortele centrifuge si cele centripete este cu totul altul. Exista, totusi, o asemanare cu situatia reala: Forţa  centrifugă este o forţă fictivă, nu există decât pentru observatorul aflat în interiorul sistemului legat de corp. Ea este determinată de inerţia corpului şi nu se datorează unei interacţiuni mecanice, de aceea se mai numeşte si forţa  centrifugă de inerţie.

Doamnele in cauza si-au propus sa parodieze o partida de tenis?
Habar n-am, dar, daca as fi consultantul unui politician, iata ce i-as propune:

1. Catfight in numele celor doi candidati.
2. Hologramele lui Basescu si Geoana s-au batut pana la epuizare. Game over.
2. Satule de barbati, femeile au verificat pe viu teoria privind misoginismul in politica.
3. Competitia este necesara, dar dureroasa.
4. Un produs revolutionar impotriva ridurilor a fost experimentat cu succes.
5. Cea mai buna metoda de trezire la realitate, pentru politicieni.

Cine doreste sa gaseasca alte sensuri este rugat sa posteze aici. Raspunsurile ii vor fi trimise si liderului PSD, pentru utilizarea lor la nevoie.

“Deci in ziua de joi, in general, Basescu este in forma maxima pentru ca cel putin cei care se ocupa de ezoterie stiu ce inseamna Ziua Flacarii violete, si daca ati observat cei din PD-L purtau violet si cravatele, si pulovarele, si pulovarul pe care il purta Basescu. Deci exista o filiatie aici. Eu cred in treaba asta”. Viorel Hrebenciuc, seful de campanie al candidatului prezidential Mircea Geoana.

Mintea mea este deschisa spre ocultism, in masura in care pot aprecia actiunea misticului asupra fiintei umane. Nu-l pot contrazice pe domnul Hrebenciuc, fiindca nu ma pricep deloc la ce spune. Nici limbajul si nici macar sensul cuvintelor nu-l inteleg.

Imi spun, insa, ca, daca il voi suna si ii voi vorbi despre cyborgi, cyloni sau date stelare, imi va inchide telefonul brusc. Ei, bine, vedeti, aici se rupe legatura mea cu astfel de povesti. Acesti oameni isi justifica existenta pozitiva/negativa, succesele si esecurile prin pase, mantre, chackre, magii, spiritism, voodoo si ce va mai puteti imagina. Misticismul, fie ca este malign sau benign, nu are ce cauta, totusi, in mintea unor oameni de stat. Puteam sa jur ca am iesit din Evul Mediu! Daca asemenea oameni ne conduc, il declar pe Dan Brown maestrul conspiratiilor reale. Inteleg ca si Adrian Nastase, despre care stiu ca este mult mai apropiat de asemenea interpretari absconse ale lumii, ar fi pierdut alegerile din 2004, din cauza “spiridusilor” integrati in absolut.

Incerc sa fiu liber in gandire si nu resping influentele psi asupra oamenilor. Rusii sunt de multe decenii specialisti in domeniul manipularii mintii. Americanii se pare ca n-au reusit inca sa-i concureze. Stiindu-l pe Mircea Geoana mai “apropiat” scolii ruse (ma gandesc la sprijnul logistic al lui Gusa) nu inteleg cum a reusit Traian Basescu sa reziste atacurilor psi ale consultantilor din umbra? O fi apelat la acel general rus despre care vorbea acum doua luni, romano-americanul Gaetan?

Dar candidatii acestia (Geoana, Nastase) nu sunt subiectii unor manipulari psihologice! Ei justifica decizii si infrangeri prin momente subscrise unor actiuni ezoterice. Unor flacari violet sau spirale energetice, ca si cum am vedea filme cu vrajitori. Poate ca unii dintre ei nu stiu, dar Stapanul inelelor a luat cele mai multe premii Oscar. La fel si Harry Potter – este un succes de casa, best-seller. Daca este real ce zice initiatul domn Hrebenciuc, sunt extrem de fericit. Fara sa am absolut nicio reprezentare a fenomenului, declar public ca port, cam o data pe saptamana, un accesoriu violet. Iar joia, constientizez abia acum, forma mea fizica si mai ales psihica este la maximum. Oare il pot infrange pe Traian Basescu intr-o confruntare unu la unu? Eu vin cu una din multele mele cravate mov si el cu puloverul violet din campanie…

PS: Cred ca am gasit subiectul viitoarei mele carti. Este un thriller politico-mistic.

Cine a citit revista Urzica intelege ce vreau sa zic! Stiu ca in aroganta sa nestavilita, care o concureaza cu succes pe cea mai mica a lui Adrian Nastase, candidatul care a pierdut toate confruntarile posibile va incerca sa justifice infrangerea cu tot felul de aberatii. Bineinteles ca nimeni din partid nu-l va lua in serios. Si, asa cum toti care au pierdut pleaca – cu sau fara voie, Mircea Geoana mai are un singur exit, asa cum ii place sa spuna cand se da mare strateg: compromiterea pe veci. Am un singur regret pe care l-am exprimat public. As fi vrut ca Traian Basescu sa-l lase un timp sa se joace de-a seful statului. Atunci ar fi inteles si multi dintre cei care l-au votat, ce tara de doi lei avem (citat aproximativ din Mircea Geoana)! Noroc ca, undeva, in mintea romanilor, s-a inlaturat definitv pericolul unui asemenea delir. Ah, si sa nu uit! Ma abtin de un an sa spun asta: Mircea Geoana este un individ fara scrupule si razbunator. Cateodata am spus-o, in cuvinte mai ferite, tocmai fiindca ma atentionau unii si altii ca voi fi terminat cand va ajunge presedinte. Am scapat de cosmar, asa ca ne putem intoarce in lumea reala.
Ce se intreaba foarte multi oameni este urmatorul lucru: ce va fi mai departe cu PSD? Unii, cu mintea curata si fara pasiuni politice intreaba inocent: la ce ne mai trebuie acest partid? Cred ca intre aceste doua limite se va decide viitorul. Aud multi comentatori sau politicieni cum sustin ca PSD-ul trebuie sa schimbe ceva oameni din conducere. Ca sunt tineri pe acolo capabili sa-i inlocuiasca pe cei vechi. Apai, dragii mosului, ati uitat cum s-a schimbat garnitura in 2005? Cine l-a cocotat sef pe Mircea Geoana si cati au venit odata cu el? Daca n-ar fi fost Nastase cu politica lui de racolare a baietilor inteligenti si proaspeti din AFARA politicului, garnitura nu s-ar fi primenit niciodata. Geoana, Iancu, Diaconescu, Corlatean, Ponta, Cretu, Sova, Gusa (asta nu e bun de exemplu dar merita la gramada) au venit dupa 2001 in partid. Cine sunt oamenii noi adusi de Geoana? Aveti vreun nume in afara de nefericita Ana Birchall? Ma indoiesc ca se mai poate vorbi de oameni noi, proaspeti, tineri. S-au cam invechit cu totii in metehnele fostilor. De aceea, inclin sa vad un alt PSD doar daca renunta la trecut. Abia atunci dilemele care-i macina pe cei din interior, legate de profilul alegatorului, vor fi rezolvate. Cat timp nu se reformeaza din temelii, nu renunta la limbajul dublu, la oamenii fara caracter, la loviturile sub centura, la promovarile pe prietenie sau furtisag, acest partid va rata mereu cucerirea puterii. Vremea succesului stangii s-a evaporat fiindca misiunea acestui partid s-a incheiat in 2004. Cei care l-au pus pe Mircea Geoana in frunte au amanat dezastrul. Au incercat sa insele vointa populara si sa trucheze alegerea corecta a poporului. N-au reusit nici de aceasta data si este cazul sa priceapa ca vremea lor a apus. Dupa 20 de ani de la disparitia comunismului este cazul ca si ei sa o rupa cu trecutul. O stanga adevarata va fi credibila cand tinerii si clasa mijlocie vor alege social-democratia. Cat timp PSD este partidul saracilor si asistatilor, nu va mai conta in ecuatia puterii. Este, daca vreti, razbunarea peste ani a succesului timpuriu marca Ion Iliescu. Partidul acesta nu mai poate trai din mostenirea lasata de primul presedinte post-decembrist. O revolutie blocata acum cinci ani este necesara in PSD. Cu oameni fricosi sau cumparati, esecul este garantat. Cine va avea curajul sa rupa conventiile si sa propuna o echipa de oameni noi si puternici va obtine succesul.

“Nu am promis PNL că dacă eu voi câştiga, va forma guvernul. Nu m-am gândit la un viitor premier. În această campanie eu nu vreau să îmi întăresc candidatura cu cineva pe care să îl iau de braţ (…) Preşedinţia României nu este doar afacerea partidelor politice, doar a candidaţilor la această funcţie, este afacerea unei întregi naţiuni şi suntem un pic impostori dacă ne apucăm să negociem voturi pe care chiar noi le-am primit” a spus Crin Antonescu la Realitatea TV, in 13 iulie 2009.

Atat el, cat si Mircea Geoana s-au jurat, precum a spus-o si Traian Basescu in felul sau, ca dispar din conducerea politica daca pierd. Nu mai am chef sa comentez modul gretos in care romanii neutri au fost obligati sa aleaga cu degetul la nas intre cele doua optiuni. Ce vreau, insa, sa comentez este stupoarea permanenta in care ma mentine domnul Crin Antonescu. Daca recititi afirmatiile sale, facute dintr-o suflare, veti vedea ce minciuni sfruntate spune fara sa clipeasca. Acum ma intreb: care dintre cei doi este demagog si mincinos? Tineti minte celebrul dialog din primul tur intre cei doi aliati? Ii dau nota zece liberalului. Mircea Geoana nu stie sa minta cu zambetul pe buze. Se da de gol, vezi incurcatura cu Vantu si altele din dezbaterea finala. Dar, in cazul domnului Antonescu, cred ca este nevoie de un control de specialitate. Macar de niste analize care sa ne spuna daca dumnealui este afectat de o indispozitie psihica sau are o problema sistemica. Daca ar fi sa glumesc, as spune ca il inteleg mult mai bine pe domnul Basescu atunci cand si-a dorit sa-l vada in turul doi pe Mircea Geoana. Un Antonescu sustinut de o masa furibunda si isterizata ar fi adus Romania in pragul unor lupte de strada. Ce ramane, insa, dramatic pentru un partid care se pretinde liberal nu numai doctrinar, dar si relativ la drepturile omului, este turnura autoritara, aproape tiranica, a conducatorului sau. Sunt absolut siderat sa vad in acest partid decizii in unanimitate, oameni care ridica ziduri si aduc acuzatii ultimative.  Unde sunt principiile de libertate de exprimare, opozitia interna, alternativa la decizia majoritara, onoarea in cazul unui esec? Pentru liberalii adevarati, exercitiul de unitate la care au achiesat este cea mai bizara exprimare doctrinara pe care am vazut-o  vreodata. Am vazut oameni inteligenti, flexibili in atitudine, care s-au aliat in ura impotriva unui om. Personal ii inteleg; fiecare dintre ei are o experienta negativa cu Traian Basescu. Insa ca indivizi responsabili fata de cei care i-au votat, cred ca au participat la o operatiune de spalare pe creier fara precedent. Nu discut politica de aliante sau alegerea metodelor de victorie. Ma intereseaza, mai curand, ce fac liberalii acum, dupa ce au pierdut? Singurul care are curajul sa se exprime liber este domnul Tariceanu. Culmea, fostul lor sef, cel care a rezistat patru ani unei lupte de uzura cu actualul presedinte. Este absolut de neinteles ce face domnul Antonescu. Refuza sa demisioneze, un act de altfel necesar si moral. Refuza sa lase deschise alte optiuni pentru partidul pe care il conduce si ameninta cu excluderea sau marginalizarea pe oricine are opinii contrare. Am o singura concluzie: un astfel de om fie nu este liberal, fie nu este potrivit sa conduca.

In al doilea rand, Mircea Geoana purta in spate o mare povara: relatiile sale nevazute cu o sumedenie de oameni despre care se specula ca sunt sponsorii sai din umbra. Asta a fost cea de-a doua incercare. Aici a crapat pojghita, adica s-a fisurat credibilitatea candidatului. Ceea ce a reusit sa obtina adversarul sau a fost o ciudatenie de confirmare. Nu reiau povestea, dar nu ma pot abtine sa nu constat ca domnul Vantu i-a facut un mare rau prietenului sau de patru ani. Este absolut imposibil sa mi-l imaginez pe “omul malefic” fiind atat de naiv sa recunoasca tot felul de situatii care l-au pus cu spatele la zid pe bunul sau prieten. O singura intalnire am avut in viata mea cu acest domn si m-am convins ca il uraste fara rezerve pe Adrian Nastase, ca se bucura de venirea la putere a lui Traian Basescu, ca detine controlul in multe structuri ale statului (vezi declaratiile sale publice) si chiar in PSD-ul condus de dusmanul sau de moarte. Atunci am stiut ca Mircea Geoana este viitorul sau “prieten”. Dar nu e treaba mea sa judec amicitiile. Insa, fac un exercitiu logic si necesar de imaginatie. Daca domnul Vantu l-a “ajutat” cumva pe dl. Basescu, daca l-a “relaxat” cumva pe dl. Geoana, ce se va intampla cand prietenia lor se va sfarsi? Poate fi genul de suparare la care este supus de ceva timp actualul presedinte? Este posibil sa vedem o rasturnare a favorabilitatii trustului mogulului pentru Mircea Geoana, daca acesta va ajunge presedinte? Haideti sa reflectam putin asupra tipului de amicitie afisat public de cei trei domni: Vantu, Patriciu si Voiculescu fata de candidatul Geoana. Primul admite neintrebat ca se intalneste, in secret, cu prietenul sau, dar il sfatuieste sa ascunda relatia lor. Al doilea isi aduce aminte dupa 5 ani de o fapta controversata a contracandidatului, insa uita sa-l previna si pe beneficiarul loviturii mediatice. Al treilea… Ei, bine, se pare ca el este singurul care i-a ramas partener pana la sfarsitul jocului.

PS: Recent am postat un articol despre prieteni si dusmani. Abia acum, poate, va intelege Mircea Geoana ce am vrut sa spun.

Exista un cerc constant de indivizi care raman in sferele inalte si pe care nu-i mai poti speria cu pierderea privilegiilor. Imaginati-va ca este un fel de rotatie a cadrelor de pe vremea lui Ceausescu sau o conducere rotativa pe stil nou (cum era pana de curand la presedintia Comisiei Europene). Daca ati trecut printr-o incercare de tip politic sau administrativ, veti intelege ca un politician este acela care se mentine in circuitul decizional prin el insusi sau prin intermediari. Asadar, clasa aceasta, pe care o putem numi ironic elita, se va perpetua cu sau fara votul nostru. Pornind de la aceste premise, nu cred in efectele sublime ale unui Parlament unicameral si nici ca vom scapa de impostori si banditi asezati comod pe scaunele de parlamentar. Se vor mentine, in continuare, pe linia de plutire cei cu resurse financiare si cu legaturi trainice, construite  transpartinic in cei 20 de ani democratie, made in Romania. Nu deplang in abstract soarta noastra. Ne-am facut-o cu mana noastra si nici nu suntem unici pe planeta. Dar, daca tot am ajuns sa alegem o cale noua pentru societate (vezi platforma lui Mircea Geoana), e cazul sa decidem macar cu constiinta impacata. Ca de fiecare data cand exista o alegere decisiva vazuta diametral opus, eu situandu-ma la mijloc, am incercat sa ma pun in pielea sustinatorilor fiecarei cauze. Mi-a fost mai simplu sa inteleg ce vrea Traian Basescu, pentru ca o spun fara teama:  timp de doi ani am fost ajutat prin metode propagandistice sa-l demonizez. Foarte bine, mi-am zis, Ecce Homo! Dar ce-am rezolvat cu asta? Printre regulile elementare pe care trebuie sa le stie un jurnalist, sunt si acelea care te invata cum sa te feresti de manipulare. Cand primesti o informatie nemestecata sau suspect de clara, simturile tale ar trebui sa intre in alerta. Asa ca mi-am activat simturile profesionale. Am studiat cu atentie planificarea si implementarea strategiilor media si de comunicare ale fortei anti-Basescu. I-am urmarit pe actorii politici, ceilalti decat tinta vizata, si am ajuns la o singura concluzie, evidenta pentru toti: oamenii erau pregatiti sa ajunga impreuna la acest final. Foarte bine, mi-am zis, unitate in diversitate! Dar, oare, aceasta este dovada peremptorie ca sunt sinceri si consecventi cu propriile decizii? Daca fiecare a mers in mod onest si diferit pe drumul sau pana la alegeri, cum de au ajuns toti la un singur numitor comun, exact intr-o saptamana? Este ceva de care sa ne fie teama in principiile acestea minunate de reconciliere si unitate nationala? Si, uite asa, revin la premisele acestor ganduri: oamenii nu se nimeresc in politica la nivel inalt si nici nu ajung la putere fiindca altii se dau la o parte pentru ei. Cu aceste date si constatari de bun simt, se intelege ca nimeni nu ne poate garanta un viitor luminos? In toata istoria moderna a Romaniei, doar un singur om ne-a pacalit 25 de ani ca mergem spre societatea perfecta si, in cele din urma, cand mai aveam putin (in anul 2000 venea comunismul peste noi) l-am omorat.

N-au cum pricepe ca nu urmaresc nici sa obtin posturile lor, nici sa castig avantaje daca ma pun bine cu seful. Dar a venit aceasta confruntare! Le-a aratat tuturor fata si, mai ales, caracterul candidatilor. Cu exceptia lui Basescu, care s-a abtinut sa nu fie el, ceilalti si-au jucat rolurile false cu multa morga. Unul trebuia sa para tanar, proaspat si vivace, celalalt sa irumpa din palmele sale labartate maretia si intelepciunea. Amandoi m-au dezamagit. Nu pentru ca aveam alte asteptari de la ei. Tocmai va spuneam ca mi-am tinut limba strans prinsa intre dinti ca sa nu povestesc despre ei mai multe. Dar m-au dezamagit ca n-au avut nici macar pentru doua ore suficienta adrenalina ca sa stea treji in fata milioanelor de curiosi. Au fost niste marionete fara sforicele. Si-au piedut sufleurii sau papusarii din spate. Au fost doar ei, cu machiajul de o zi pe care si l-au pus ca sa-i ademeneasca pe alegatori. Unul vorbea fara sir, cuvinte si fraze. Celalalt sarea la beregata si uita de ce musca. Unul incerca sa loveasca la extreme ca sa intre in turul doi. Celalalt (imbalsamat de americani cu tot felul de scheme subliminale) era intr-o disonanta flagranta intre gesturile teatrale de forta si calm, respectiv limbajul verbal recitat scolareste. Nici macar o invatatura biblica nu a putut s-o rosteasca fara fituica. Cum sa crezi ca este evlavios sau ca este sincer atunci cand isi desemneaza ca model un Patriarh? Iar, in final, stiti cu ce au ramas oamenii? Paradoxal, cu singura proba care demonstreaza inteligenta si onestitatea fiecaruia; aceea in care candidatii aveau de relatat cate o fapta buna de-a lungul vietii. Mi-e jena de ce a putut sa spuna Mircea Geoana. Daca n-a vrut cumva sa transmita altceva abscons si s-a incurcat in cuvinte, fapta sa buna este una de crestin, normala. Insa, nicidecum nu poate deveni cel mai valoros act de bunatate dintr-o viata de om. Inseamna ca nu ne putem astepta la mai mult de la un astfel de om. In cazul lui Antonescu este si mai penibil. Sa spui ca n-ai tradat pe nimeni… Hai ca e jenant! Asta nu e fapta, este cel mult o trasatura de caracter. Cat priveste modelele… iar au dat rateuri, dar ce sunt eu sa-i critic pe acesti candidati?! Mergeti la vot si alegeti! Eu, insa, ma pastrez pentru turul doi ca sa nu fiu acuzat de ultimii mei amici ca l-am suparat pe X sau pe Y. Ultima data cand am votat a iesit rau. Pentru mine, nu pentru ei. Lor le-a mers bine, in timp ce eu am ajuns pe drumuri.

PS:  Sper ca domnii Geoana si Antonescu sa se tina de cuvant si sa ii respecte mai ales pe cei care au alte opinii decat ei. Asa au declarat public si numai in urma acestor promisiuni mi-am permis sa la spun adevarul. In privinta domnului Basescu, nu mai este nevoie sa-mi promita nimic. Dumnealui m-a pedepsit, acum 5 ani.

A doua vine de la un fost ministru PSD care anunta ca se va opune oricarei masuri mai dure de preventie la virusul A H1 N1. Poate nu m-am exprimat clar. Domnul Bazac, in numele partidului sau, are sarcina sa permita intrunirile publice, indiferent cu ce costuri pentru sanatatea oamenilor. Ati priceput unde ne-a dus dementa asta politica? Nu a fost de ajuns ca au distrus stabilitatea fragila in plan economic, nu conteaza ca au paralizat administratia prin numirile politice si apoi prin demiterea guvernului, nu conteaza ca intoxicarea publicului a ajuns la cote paranoice si oamenii traiesc o anxietate societala. Pentru victoria in alegeri, sunt in stare sa puna in pericol vietile unor oameni nevinovati. Sigur ca exista niste reglementari internationale foarte clare si nu suntem in afara lumii civilizate. In alte tari, n-a plans nimeni cand autoritatile au luat masuri de precautie, ba din contra. Pana si in Statele Unite, o  tara suspect de democratica pentru unii lideri din Romania, s-a decretat stare de urgenta medicala. In schimb, la noi, politicienii disperati sa castige puterea cu orice pret au luat-o razna. Acelasi domn Bazac, acum sase luni, ne spunea cat de linistiti putem sa stam ca are situatia sub control. Dar ne avertiza sa fim cuminti si sa ne facem vaccinul atunci cand va veni. Ce curios! La sase luni de la indemnurile sale, descoperim ca Romania a uitat sa comande dozele. Oare sa fie o eroare a domnului ministru? Sau n-am avut loc la coada din cauza altor tari mai preocupate de riscul imbolnavirilor in masa? N-am sa merg mai departe cu supozitiile. Stiu doar ca pe domnul ministru l-a interesat mai mult vaccinul anti-HPV, care ii aduce, personal si unor prieteni din fundatii, beneficii serioase. Dar sa ne imaginam varianta pesimista. Liderul partidului, Mircea Geoana, da dispozitie ca poporul PSD sa vina in numar cat mai mare la mitingurile sale electorale. In cateva zile, masa aceea de oameni se imbolnaveste, inclusiv candidatul la presedintie. Toti sunt izolati la domiciliu si in spitalele de boli infectioase. Cine il mai voteaza pe Mircea Geoana? Credeti ca asta este cea mai grava posibilitate? Va inselati! Tragic ar fi ca imbecilii aceia care merg la astfel de intruniri cu virusul in nas sa ni-l dea si noua, celor care preferam sa ramanem sanatosi si, eventual, sa supravietuim acestor alegeri ca sa vedem daca “dictatorul” a fost debarcat.

PS: Din cate stiu, cercetatorii au reusit sa conduca un experiment cu maimute care au inlocuit, cu succes, oamenii la masa de joc.

1. Viitorul premier independent ar putea fi o femeie, fost CEO de multinationala. Propunerea K. Johannis nu este functionala din multe motive, dar ramane sa le constatati singuri.

2. Mircea Geoana a preluat de cateva zile intitiativa in plan imagologic. Desi PNL este cel care a propus un guvern de independenti si un premier, Mircea Geoana este cel care face anunturile, iar PSD conduce jocul prin convocarea intalnirilor cu celelalte partide din noua majoritate. Devine evident ca al doilea tur de scrutin va fi cel planificat. Deocamdata, opozitia nu are un candidat care sa-l invinga pe Traian Basescu. Era sa uit. Revenirea lui Adrian Nastase are acum si o expresie in plan public, dovada ca domnia grupului Vanghelie este in primejdie.

Sa ma explic. Un guvern a pierdut sustinerea Parlamentului si ramane interimar pana cand altul ii ia locul. Cu o luna inainte de alegeri! De ce este un moment istoric? Nu pentru ca s-a intamplat pentru prima oara in 20 de ani… Asta este gargara pentru fraieri. Ci pentru ca am vazut pe viu cat de departe se poate ajunge in lupta pentru putere. Daca va imaginati vreo clipa ca discursurile batoase ori lacrimogene ale liderilor care se plimba pe la televizor sunt sincere, inseamna ca mai credeti in Mos Craciun. E dreptul vostru, asa cum al nostru este sa stim adevarul. PSD a vrut ca puterea executiva inainte de alegeri sa fie a nimanui. Sau mai bine zis a oricui, numai a unui partid, nu. Asta stia si PD-L inainte sa-i indeparteze din Guvern pe social – democrati. Premiera la care am asistat tine de vointa si teama celor care au prins o pozitie de forta in ierarhia statului. Absurdul este acesta: o motiune de cenzura (impotriva unui Guvern feliat pe jumatate) acuza greselile facute de un altul in care erau tocmai cei care-l dau jos. Nu-i asa ca este distractiv ce se intampla in tara asta? Puteti sa-i credeti pe unii ca si-au facut lobotomie si au renuntat la jumatatea dreapta a creierului?

Si acum sa vedem cine jubileaza.

PNL, ca initiator. Sunt cei care au rezistat doi ani cu 20 la suta in Parlament . Au scapat de vreo doua motiuni pentru ca, hellas!, exista un partener din umbra. Acelasi care azi a preferat sa se razboiasca in public cu Traian Basescu.

Mircea Geoana jubileaza. A demonstrat ca i-a legat strans in lanturi pe parlamentari si ca poate merge la lupta dreapta pentru functia suprema.

PSD jubileaza. Le-a oferit celor care si-au pierdut posturile intr-o noapte o dulce si inutila razbunare. A mai castigat si o oarecare liniste in interior , dar nu se stie pentru cat timp.

UDMR jubileaza. Are putere de negociere in urmatorul executiv si asteapta licitatia din decembrie.

PD-L jubileaza. A murit eroic, a indepartat asumarea (de unul singur) a esecului guvernarii si le-a intins, elegant, o capcana adversarilor. Acestia vor trebui sa explice in campanie la ce a folosit distractia la care asistam.

Va ganditi ca Traian Basescu are de pierdut? Nici macar el. Va mai prinde o ocazie sa fie mediatorul politicienilor fara minte. Va accepta chiar si varianta imbecila a unui guvern de specialisti. Pentru ca, nu-i asa, la ce se pricep oamenii acestia? La jocuri de culise si la drenat banii statului? Nicidecum. Cine a fost intr-un minister stie bine ca acesti sacrificati au nevoie de o luna ca sa afle drumul pana la etajele superioare din cladire.

Asadar, ipocrizia celor care sustin un guvern de independenti, tehnocrati sau neprihaniti se traduce astfel: sa punem niste fraieri care habar n-au ce e de facut. Taberele sunt preocupate, precum sovieticii si americanii in anii Razboiului rece, de altceva. Le este atat de frica de adversar incat prefera izolarea si inarmarea pana in dinti.

PS: S-a terminat, asa cum era stabilit. Pe 1 octombrie, PSD paraseste Palatul Victoria. De azi incepe campania electorala.

De exemplu, inteleg ca Ion Iliescu a redevenit eminenta cenusie de care are nevoie liderul PSD. Exploatandu-i slabiciunea, Mircea Geoana l-a convins ca fidelitatea fata de o cauza comuna este mai necesara ca oricand. Dar sprijinul lui Ion Iliescu nu-i asigura candidatului PSD accesul in turul doi! Este vorba doar de confortul psihologic si de delimitarea fata de Sorin Oprescu. Insa, nimeni nu-i poate garanta lui Mircea Geoana ca simpatizantii PSD nu vor vota masiv cu doctorul, daca ultimul ajunge in finala.

Alt exemplu: banii. Daca nu cumva este o tactica surpriza, anuntul ca n-ai bani pentru campanie este echivalent cu sinuciderea. S-ar putea ca Mircea Geoana sa spuna adevarul pentru ca, in acest moment, niciun sponsor normal la cap nu pariaza pe cineva care nu stie nici macar daca va fi nominalizat drept candidat. Pe de alta parte, intrarea lui Sorin Oprescu in cursa il face pe candidatul PSD mana moarta pentru sponsori. Doctorul are milioanele deja asigurate, are sedii si zeci de mii de oameni pregatiti. Si mai are ceva: un sprijin pe care Mircea Geoana l-a pierdut, daca nu cumva a blufat si nu l-a avut niciodata. Cand doar un candidat este invitat la Anul Nou evreiesc si intamplator acolo este si ambasadorul american, se cheama ca esti frecventabil. Asta ca sa folosesc un eufemism!

Ultimul exemplu: sondajele. Cand cineva spune despre adversar ca este pe tobogan si ca nu-l mai voteaza nimeni, cu siguranta este o exagerare menita sa-i demoralizeze pe potentialii votanti. Daca Traian Basescu este atacat la intentie de vot, prin vorbe si sondaje comandate de adversari, inseamna ca lucrurile stau cam asa: Basescu este la scorul lui din ultimele luni, Geoana nu poate mai mult de 22 la suta, Oprescu se apropie de el si ii fura din votanti. Pare de bun simt ca PSD sa astepte pana in 2 octombrie – cand expira ultimatumul pentru actualul lor candidat. Daca acesta nu se apropie de scorul partidului, vorba ceea: Houston, we’ve got a problem! Consultantii americani stiu mai bine despre ce vorbesc. Asa se explica un tur de forta prin media. Rezultatele le vom vedea peste o saptamana.

Din acest motiv, Mircea Geoana le-a spus celor din partid sa-si tina gura in fata pdl-istilor. Ce curios! Au avut nevoie de un sondaj ca sa descopere o regula simpla in alchimia jocului politic? Sau oamenii acestia isi bat joc tocmai de cei in numele carora doresc sa aduca linistea? Asadar, politicienii au aflat ca certurile si neintelegerile nu sunt pe placul natiei. Dar ei se comporta dupa voia poporului sau dupa nevoia electorului? Evident ca numai ultima varianta conteaza. Dar daca PSD a aflat ca romanului nu-i place conflictul intre “frati”, oare nu stie asta si PDL? Sa intelegem, pe cale de consecinta, ca, in cazul lor, romanii vor sange si insulte? Greu de crezut o asemenea gogomanie. Hai sa spunem ca mesajul asta este doar o incercare de contracarare a declaratiei de ieri a presedintelui. Dar, oare, il asculta cineva?