Lista este lunga. Someri, pensii impozitate, alocatii anulate, salarii micsorate etc. Intr-o astfel de atmosfera de explozie sociala, Guvernul da rateuri pe banda rulanta, la nivelul comunicarii. Transmiterea mesajelor in situatii de criza este esentiala. Erorile pot fi cauza unor acte administrative radicale: demiteri sau remanieri ori a distrugerii definitive a imaginii unei institutii. Cum spuneam de fiecare data cand aveam ocazia, acest executiv este nepregatit pentru dialogul cu cetatenii. Nu are nici specialisti, nici stiinta sa navigheze prin ape atat de tulburi. Disciplina de fier din PD-L nu se poate aplica, in plan administrativ, fiindca aici se lucreaza cu alte variabile. De aceea, sansele unei atitudini favorabile din partea presei si a romanilor, fata de masurile impopulare, sunt minime. Iar pentru cei care si-au imaginat ca este suficient sa angajezi o vedeta ca sa-ti inlesneasca actul de comunicare, avem acum dovada ca notorietatea nu valoreaza nimic cand ai nevoie de expertiza. Dupa parerea mea, zilele multor ministri sunt numarate, dar, la cate greseli se fac, nu este exclus un sacrificiu general. Din acest moment, Guvernul a pierdut lupta pentru castigarea increderii populatiei.

Am ignorat ultima gaselnita a Guvernului in materie de “dreptate sociala” si solidaritate specifica “dreptei” populare. Am inteles ca sunt din nou chiabur, pe forma noua. Comunistii i-au pedepsit pe bunici pentru ca aveau ceva proprietati minuscule. Astia de acum (scuze, dar chiar nu stiu orientarea lor) ne ciopartesc drepturile, pana cand, unele, vor deveni obligatii. Ultima data cand am stiut cat este alocatia pentru copii era jumatate din cat este acum. Nu mai tin minte cum arata hartiuta de instiintare, fiindca banii trebuie sa fie ai copilului si nu ai parintelui. Acum, insa, aud ca sunt suspect de bogatie. Pai, daca am salariul mai mare decat media nationala! Iar copilul este vinovat pentru veniturile mele. Bun. Pot sa traiesc cu asta, fiindca oricum acei bani riscau sa ajunga in alimentele fast-food vandute langa scoala. Iata cum Guvernul se ingrijeste de sanatatea copiilor, mi-as putea spune optimist, in sinea mea! Vad, insa, ca acelasi Guvern le vrea binele pensionarilor… Sa le ia tuturor impozit pe pensie. Nu aia mare, ci aia mica, sub 1000 de lei. Fantastic. Motivul: pai ce, ei nu sunt tot oameni? De ce sa-i exceptam de la impozitare, ca doar respira acelasi aer ca si restul! Inteleg ca este foame de bani. Inteleg ca suntem la limita dezastrului. Dar poate statul acesta strangator sa-mi explice de ce ne ia din venituri pentru CAS, pensii, somaj, ASS, impozit si nu ne plateste dobanda? Pot sa-mi spuna administratorii astia inteligenti din ce ratiune economica s-a intrupat confiscarea lunara  a unui procent insemnat din veniturile mele, pe care le primesc ca pomana, peste 40 de ani, la valoarea pe care o dicteaza ei? Sau de ce platesc somaj si asigurari de sanatate, precum un sclav, dar am mari sanse sa muncesc pana la pensie si sa ma imbolnavesc o data si bine, dupa care mor? Cand voi primi raspunsul, voi accepta ideea de solidaritate nationala. Iar daca ma convinge cineva, poate voi accepta si ca se face dreptate.

PS: Nu mai este cazul sa astept un raspuns. Guvernul renunta, daca a avut in intentie, la impozitarea pensiilor mici.

“Premierul a spus ministrilor, inca de saptamana trecuta, si le-a reamintit in sedinta de miercuri a Guvernului ca vrea ca fiecare membru al Cabinetului sa sustina personal conferinte de presa, cel putin o data la doua saptamani, pentru a anunta sau explica diferite proiecte. Se urmareste, astfel, o mai buna comunicare din partea ministerelor”

Daca luam de buna aceasta stire Mediafax, descoperim cum unii ii copiaza pe altii. Atunci cand Adrian Nastase, fost prim-ministru, le cerea ministrilor sa iasa saptamanal in conferinte de presa si sa prezinte “realizarile”, adversarii politici si presa l-au acuzat de cultul personalitatii si de propaganda. Desi am fost adeptul unei atitudini rezervate, in aceasta actiune riscanta, i-am dat dreptate intr-o privinta. Am considerat ca fiecare ministru trebuie sa-si explice deciziile si sa ofere prilejul ziaristilor sa lamureasca, direct si fara ocolisuri, orice zvon sau neclaritate. Iata ca, dupa atatia ani, premierul Boc descopera “terapia de grup” a Guvernului Nastase. Nimic nou sub soare… Celor care se ingrijesc de comunicarea publica a Guvernului le pot da, pe gratis, un sfat: tineti cont ca jurnalistii vor afla repede daca intalnirile sunt de complezenta. Fara o structura de comunicare intra si inter-insitutionala sudata, decizia poate avea efectul contrar. Asta a patit Adrian Nastase, preocupat de raportarile unor politruci si indiferent la eficienta actului de comunicare. Reversul medaliei este cand ziaristii vor fi obligati sa inventeze subiecte pentru a-si acoperi portofoliul de stiri. La cat de priceput este Guvernul in comunicarea deciziilor, inclin sa cred ca acesta va fi deznodamantul.

Toleranta mea fata de Guvernul Boc a scazut vertiginos spre zero. Nu este nici mai prost, nici mai bun, in termeni de eficienta, decat altele. Este, insa, lamentabil comunicational si periculos pentru sanatatea populatiei. Nu credeam ca a te pretinde popular (ideologic) poate inseamna si populist. Dar faptele confirma paradoxul.

(more…)

Guvernul Boc ramane consecvent cu sine insusi. Chiar si la un an de la prima sa aparitie, atunci in parteneriat cu PSD. Din punct de vedere al comunicarii publice, executivul este fie genial, fie sinucigas. Putem crede despre desele deficiente in comunicare ca sunt rodul unor greseli, dar, la fel de bine, poate fi o strategie cinica.

(more…)