Mai tineti minte cum plateam impozitul acum zece ani? Sau cinci, daca sunteti mai tineri. Venea fluturasul de salariu cu procentele puse deoparte si ne luam cu mainile de cap. Cati bani i-am dat statului asta nenorocit! Pana la 40 la suta dispareau, numai din impozitul pe venit, in gaura neagra a solidaritatii nationale.

Nu stiu cum vedeti voi lucrurile acum, dar eu sunt fericit cu taxa unica de impozitare. Nu ma intereseaza ca este de dreapta sau de stanga masura asta. Ma intereseaza ca sunt stimulat sa castig mai mult. Chiar si patronii au motiv de satisfactie, fiindca dau mai putin din profit la stat. Intelegeti ideea: cine vrea mai mult contribuie mai mult in suma fixa, nu dupa cum  ii convine unei puteri politice incapabila sa gestioneze fondurile catre asistati.

Inteleg ca suntem tot mai aproape de schimbarea sistemului de taxare. Fie ne iau 20 la suta, fie ne impoziteaza progresiv. Va dati seama ce ar insemna o transa de 20 la suta pentru un venit total de 3000 de lei. Dar unul de 30 la suta pentru ce depaseste suma asta? Daca ne intoarcem in povestea asta, stiu ce am de facut: voi urmari grilele de impozitare, imi voi reduce volumul de munca astfel incat sa prestez mai putin si ma incadrez la o transa mai mica de impozitare. Asa voi primi aceiasi bani pe care i-as lua  muncind ca fraierul, in plus.

Sa recapitulez: statul te “usureaza” de 37 la suta din bani pe contributii sociale si mai ia 40 la suta, pentru aceleasi motive, de la angajator. La fiecare contract suplimentar platesc, ca fraierul, contributia pentru asigurari, desi serviciile medicale sau pensia le primesc o data. Platesc impozitul pe terenul de sub bloc, desi suprafata nu este a mea, ci a orasului. Mai adaugati voi restul aberatiilor.

Concluzie: daca sunt incapabili sa administreze tara, nu e vina noastra. Cine nu poate lucra in aceste conditii e liber sa plece. Doar n-o sa plecam, ca sa ramana ei singuri…  Am lansat anuntul de angajare.

Am ignorat ultima gaselnita a Guvernului in materie de “dreptate sociala” si solidaritate specifica “dreptei” populare. Am inteles ca sunt din nou chiabur, pe forma noua. Comunistii i-au pedepsit pe bunici pentru ca aveau ceva proprietati minuscule. Astia de acum (scuze, dar chiar nu stiu orientarea lor) ne ciopartesc drepturile, pana cand, unele, vor deveni obligatii. Ultima data cand am stiut cat este alocatia pentru copii era jumatate din cat este acum. Nu mai tin minte cum arata hartiuta de instiintare, fiindca banii trebuie sa fie ai copilului si nu ai parintelui. Acum, insa, aud ca sunt suspect de bogatie. Pai, daca am salariul mai mare decat media nationala! Iar copilul este vinovat pentru veniturile mele. Bun. Pot sa traiesc cu asta, fiindca oricum acei bani riscau sa ajunga in alimentele fast-food vandute langa scoala. Iata cum Guvernul se ingrijeste de sanatatea copiilor, mi-as putea spune optimist, in sinea mea! Vad, insa, ca acelasi Guvern le vrea binele pensionarilor… Sa le ia tuturor impozit pe pensie. Nu aia mare, ci aia mica, sub 1000 de lei. Fantastic. Motivul: pai ce, ei nu sunt tot oameni? De ce sa-i exceptam de la impozitare, ca doar respira acelasi aer ca si restul! Inteleg ca este foame de bani. Inteleg ca suntem la limita dezastrului. Dar poate statul acesta strangator sa-mi explice de ce ne ia din venituri pentru CAS, pensii, somaj, ASS, impozit si nu ne plateste dobanda? Pot sa-mi spuna administratorii astia inteligenti din ce ratiune economica s-a intrupat confiscarea lunara  a unui procent insemnat din veniturile mele, pe care le primesc ca pomana, peste 40 de ani, la valoarea pe care o dicteaza ei? Sau de ce platesc somaj si asigurari de sanatate, precum un sclav, dar am mari sanse sa muncesc pana la pensie si sa ma imbolnavesc o data si bine, dupa care mor? Cand voi primi raspunsul, voi accepta ideea de solidaritate nationala. Iar daca ma convinge cineva, poate voi accepta si ca se face dreptate.

PS: Nu mai este cazul sa astept un raspuns. Guvernul renunta, daca a avut in intentie, la impozitarea pensiilor mici.