O tragedie ne arata mai mereu cat suntem de pregatiti, ca societate, sa raspundem unor provocari. Dezastrul de la maternitatea Giulesti are o dubla conotatie. Mai intai, este emotia publica – care aduce suspiciuni de neglijenta sau indolenta. Aici, insa, doar ancheta penala si seriozitatea autoritatilor ne pot spune adevarul.

Exista si un alt motiv de interes. Reactia dupa dezastru. Am vazut cat de pregatiti si dedicati sunt cei care s-au implicat in limitarea efectelor tragediei. Deseori profesionalismul si pregatirea celor care intervin se estompeaza din cauza emotiei. De aceea, este bine sa stim ca, ieri, am testat capacitatea noastra de a face fata unui dezastru. La nivelul acesta, am demonstrat ca suntem capabili sa ne mobilizam si sa fim solidari. Nu putem extrapola testul in orice situatie de catastrofa, dar in acest caz avem o dovada. Si odata cu ea, un raspuns indelung asteptat.

Romanii pot fi solidari si chiar accepta sacrificiul. Nu trebuie sa le ceri patetic si nici sa le aduci aminte obsesiv. Acest gest vine din interiorul fiecaruia si din normele de conduita insusite acasa sau la locul de munca. Avem proba ca solidaritatea exista, insa numai pentru cauze reale si sincere. Asadar, politicienii, cei care clameaza unitate si actiune in vreme de criza, pot trage invatamintele de rigoare. Ma tem, insa, ca nu doresc asta. Ei vor solidaritate doar pentru a trece prin criza, dupa care isi vor vedea linistiti de afacerile lor.