Daca te uiti la anumite emisiuni tv si citesti in paralel presa internationala, vezi doua razboaie in Libia. Unul condus de o coalitie internationala, in baza unui mandat ONU, dar pe care Romania il ignora si altul condus politic de presedintele Frantei si militar de corpul de armata american din Africa. In timp ce unii comentatori autohtoni sunt convinsi ca ne-am facut de ras si suntem insolenti cu deciziile unor parteneri din Europa, in media occidentale tonul este critic la adresa initiatorilor interventiei si deseori marcat de confuzie.

De exemplu, presedintele american a trimis dupa doua zile de la inceperea interventiei o solicitare de aprobare pentru finantarea razboiului din partea Congresului. A motivat ca din ratiuni umanitare nu putea sa astepte. Nici despre comanda militara nu se poate stabili exact ce se va intampla. Americanii au agreat sa utilizeze sistemele lor avansate de supraveghere prin satelit si de fixare a tintelor terestre pentru loviturile de precizie, dar atentioneaza ca in cateva zile altcineva va prelua comanda. Francezii au declansat procedurile diplomatice si apoi s-au erijat in organizatorii eforturilor de strangere a membrilor coalitiei. Germania si Turcia, tari NATO esentiale in validarea si executarea misiunilor sub mandat international, refuza sa participe la actiune.

Cine face efortul sa citeasca si sa interpreteze corect situatia va descoperi si un detaliu extrem de relevant pentru definirea mai buna a starii de confuzie. Premierul Turciei a refuzat sustinerea Frantei din motive de protocol. Pentru ca nu a primit o invitatie oficiala din partea Parisului la conferinta tarilor dispuse sa intervina in Libia, Turcia prefera sa stea deoparte. Ar fi multe alte exemple care ne demonstreaza ca razboiul din Libia este atipic si unic. Si cred, in continuare, ca parerile de la televizor apartin unor oameni neavizati sau deranjati.

Un singur adevar poate fi admis in aceasta frenezie de opinii: Romania nu stie, deocamdata, cum sa se pozitioneze nici ca decizie la nivel international, nici ca imagine publica in plan intern.

LATER EDIT: Evolutiile in plan international imi confirma ca Romania a ales sa fie prudenta si chiar inactiva in cazul Libia. Republicanii il ameninta cu suspendarea din functie pe presedintele Obama pentru o presupusa incalcare a Constitutiei, iar Medvedev si Putin se contrazic, prima oara in public, pentru pozitia adoptata de Rusia in Consiliul de Securitate. Predictia mea este ca acest razboi va deveni un factor declansator al noului concept geo-strategic de multipolaritate.

Acum doi ani, cand mi-am deschis blogul, erau putini politicieni in spatiul online. Nici acum nu sunt prea multi activi. Nivelul de acceptanta a acestei forme de comunicare era scazut si continua sa fie la cote moderate. Autoritatile si reprezentantii lor, in mare masura, vad blogosfera ca pe o fandoseala de intelectual ori mazgalelile unui pusti frustrat.  Uitati-va in jur si vedeti cum reactioneaza practicantii politicii “educati” cu pixul si masina de scris, obisnuiti cu abacul electronic sau calculatorul cu cartela. Veti observa cum persifleaza omul pentru cutezanta de a-si exprima liber, pe net, opinia sau gandurile. In Romania, multi se prefac ca asimileaza cu drag aceasta forma moderna de comunicare, altii dau ordine sau indrumari.

Ideea folosirii spaţiului virtual de către puterea politică de la Moscova îi aparţine preşedintelui Medvedev. Kremlinul consideră că modernizarea clasei politice din Rusia este indisolubil legată de dezvoltarea abilităţii de utilizare a internetului şi a mijloacelor acestuia. Astfel, la întrunirea din decembrie a Consiliului de Stat la care s-a luat în discuţie „guvernarea electronică” a Rusiei, preşedintele Medvedev i-a ameninţat pe funcţionarii din stat care nu ştiu să utilizeze calculatorul şi internetul.

Papa Benedict al XVI-lea vrea ca Evanghelia să fie propovăduită în blogosferă
În mesajul papal dedicat celei de-a 44-a aniversări a Zilei Internaţionale a comunicării (vezi aici) Benedict al XVI-lea i-a îndemnat pe slujitorii Bisericii Catolice să valorifice mai mult oportunităţile de comunicare oferite de Internet.

Sa comparam, peste 5 ani, rezultatele?