Oricat s-ar lauda Mircea Geoana cu realizarile sale, exista ceva care-i scapa din vedere: partidul este in pragul sciziunii. Chiar daca s-au creat noi mecanisme de organizare si luare a deciziilor, descentralizarea fara control a organizatiilor regionale a accentuat degringolada si a construit esafodul pentru executie. Congresul de maine este o lupta intre cei care vor, constient sau nu, sa desavarseasca decaderea si cei care se opun. Strategia celor din urma a fost sa arunce perdele de fum in fata acolitilor lui Mircea Geoana. Fiindca Nastase, Mitrea sau Diaconescu nu puteau sa convinga prin promisiuni sau atacuri personale, s-a apelat la o stratagema utila: promovarea peste noapte a lui Victor Ponta. Gandita cu mult timp inainte, “candidatura surpriza” nu era o surpriza pentru oamenii lui Geoana. Insa contextul in care a fost lansata avea menirea sa-l puna in dificultate pe Mircea Geoana. El a pierdut intitiativa si a fost nevoit sa explice multe dintre deciziile brutale luate in prag de congres. S-a mizat pe revolta unor lideri formali si informali care se tem, asa cum s-au temut si pe vremea lui Adrian Nastase, de puterea discretionara a presedintelui partidului. Tabara care-l sustine pe Ponta a speculat nevoia de independenta personala, adica arma secreta care  l-a facut pe Mircea Geoana sef al partidului. Spre deosebire de Adrian Nastase, care a reusit sa mentina o conducere colectiva, mascand razboaiele personale cu ceilalti lideri din prima linie, Mircea Geoana a acaparat puterea pentru sine. A avut in spate zeci de lideri regionali, dar la centru era singur, cu Vanghelie in ceafa. Alternativa Ponta este acelasi scenariu din 2005. Atunci, liderii din teritoriu au fost fermecati de profilul unui sef maleabil, mai putin priceput, mai tanar. Este, dupa cum se vede, singura arma de coalizare a grupurilor in PSD.  Dupa parerea mea, succesul acestei strategii nu tine de forta celor care s-au aliat in spatele lui Victor Ponta, ci de perspectivele fiecarui individ in contextul unei guvernari PD-L  si a unui presedinte care a ingenuncheat partidul cel mai mare din Romania. Asadar, votul de maine este sfarsitul unui plan sau inceputul unei lupte. Mircea Geoana sau Victor Ponta sunt numai actorii principali intr-o superproductie epica. In spatele lor, sunt regizorii si echipele de productie.

Asta si-ar dori, poate, singurul psd-ist capabil sa gandeasca ideologic intr-o masa amorfa plina de combinagii, impostori si clevetitori. Am citit partea de mesaj si am descoperit acea proba care imi demonstreaza ca stanga romaneasca a dat faliment mascat:

Clarificarea ideologică a PSD înseamnă acum nu doar invocarea unor principii şi precepte generale, acceptate în doctrină, ci afirmarea unor răspunsuri la teme foarte concrete, asupra cărora plutesc confuzii şi interpretări dintre cele mai diverse, stârnind deruta electoratului, nedumerirea militanţilor şi respingerea sau, uneori, chiar jubilaţia formatorilor de opinie - spune Adrian Nastase.

Desigur ca este greu sa recunosti, in public, deriva. Dar e un lucru util sa admiti ca ai nevoie de un capitan de vas. Nu cel care conduce Cotroceniul, evident! Insa, domnul Nastase pacatuieste in aceeasi greseala, in parte motivat (cat timp nu trebuie sa-si demobilizeze posibilii sustinatori). Ofera solutii din carti si prospecte acolo unde clameaza indepartarea de fals si incertitudine doctrinara. Ganditi-va, la Congres, cum va fi digerat un astfel de document de aceia care citesc o carte pe an sau urmaresc canalele de prostit oamenii cu stiri politice. Domnul Nastase poate fi cu usurinta acuzat de intelectualism si, de aici, nu mai e decat un pas spre aroganta. Asta patesc toti cei care incearca sa puna rigoare in comunicarea ideilor.

Cum spuneam, exista o mare hiba la aceste teze doctrinare. Evita sa raspunda franc la doua chestiuni: cine si ce? Despre oameni, domnul Nastase spune ca sunt buni si ca PSD n-are o problema de resurse umane. Si atunci cine este vinovat pentru pierderea alegerilor? De ce deplange confuzia in care se plaseaza membrii si simpatizantii? Nu cumva liderii sunt vinovati de malpraxis organizational si de impostura ideologica, acoperita prin lozinci si vorbe patetice?

Despre ce, aceasta este, probabil, cea mai dureroasa discutie interna din PSD. Ce mai reprezinta acest partid? O suma de indivizi, cu interese particulare, dar cu o teama comuna de Un adversar. Un grup de oameni crescuti in perioada “burgheza” si care au acumulat averi din “lins hartii” la stat (este o expresie ramasa in amintirea comuna cand un fost prim-ministru punea in discutie rolul celor de la CNSAS). Acestia sunt cei care trebuie sa vanda, inca o data, un produs expirat. Cine ii mai ia in serios? Lumea s-a schimbat demult. Neo-conservatorii si neo-liberalii conduc peste tot. Social-democratii au ratat sansa pastrarii atu-urilor doctrinare fiindca s-au dedulcit la placerile societatii de consum. Dereglementarea pietelor si competitia globala au zdrobit principiile stangii care detinea monopolul solidaritatii si protectiei sociale. In vreme de criza, orice stat devine interventionist, deci si cel de dreapta!

In Romania, stanga nu mai este de actualitate din doua motive: conjunctural, mesajul principal i-a fost confiscat de partidul hibrid (PD-L), respectiv nu s-a reformat ideologic. PSD nu mai este un partid mare, ci o adunatura de interese mercantile care-si cauta simbioza in idealuri plafonate si principii ideologice perimate. Acestea nu mai pot oferi o perspectiva nici macar saracilor, foarte multi, de altfel, la noi! Dar asta nu inseamna ca sunt si prosti, fiindca ei reprezinta, de fapt, clasa de mijloc ignorata. De ce sa votezi cu PSD? Pentru ca sprijina saracia!? Asta trebuie sa priceapa si Adrian Nastase. Clasa de mijloc voteaza cu dreapta fiindca stanga este condusa de oameni bogati si lipsiti de credibilitate. Cand cei care conduc PSD vor avea curajul sa-si expuna bogatia castigata cinstit, cand in echipa de conducere vor fi oameni mobilati intelectual care traiesc onorabil din salariul de la stat, cand mesajele publice vor fi transmise de intelectuali si nu de tonomate politice cu glazura de snob, va aparea si luminita de la capatul Soselei Kiseleff. De cine va depinde daca acel capat este Palatul Victoria sau Arcul de Triumf, acolo unde odihnesc eroii neamului?

Meritul lui Adrian Nastase este acela ca a pregatit un document sociologic de evaluare a situatiei in care se gaseste partidul. Asa ceva nu ma astept sa vad de la Mitrea sau Geoana. Dar cu atat nu se poate reconstrui o lume! Mao, Ceausescu, Brejnev si alti lideri comunisti foloseau tezele de la Congres pentru a schimba directia regimului, pentru a anunta cine intra in dizgratie si pentru a-i orienta pe cadeti spre noul lor comandant suprem. Acele vremuri au apus demult, insa o schimbare adevarata si profunda ar merita si PSD-ul.