Discursul prezidential mi-a atras atentia asupra unui indemn neobisnuit. Societatea civila “ de calitate” era invitata sa participe la restaurarea echilibrului de imagine intre criticii si sustinatorii puterii. Imediat au inceput sa apara opinii, apoi reactii revoltate si in final contrareactii fata de adversarii politici ai presedintelui. Am remarcat si o ciudatenie: dezbaterea capata valente strict politice odata ce “expertii independenti” intra in arena.

Cei mai vocali formatori de opinie civica sunt Mircea Toma si Sorin Ionita. Le puteti admira logica impecabila in favoarea puterii pe Hotnews.ro, Evenimentul Zilei sau pe TVRInfo. Mi-am propus sa-l las pe Mircea Toma sa lucreze la planurile sale din Piata Universitatii si prefer sa-l supun atentiei publicului cititor pe Sorin Ionita. Despre domnul Ionita am auzit in vremea cand Alina Mungiu-Pippidi era o sustinatoare infocata a Guvernului CDR si apoi a opozitiei PNL -PD, mai cu seama PD. Domnul Ionita este un tip spilcuit, cu un doctorat legitimat prin valoarea academica recunoscuta a profesorului Miroiu si cu un trecut « civic »  sub comanda presedintelui Societatii Academice din Romania, Alina Mungiu – Pippidi.

In 2004, societatea civila era unita impotriva PSD si a guvernului Nastase. Mai toate asociatiile si fundatiile din mediul asociativ au fost alaturi de Alianta DA si, implicit, de Traian Basescu. Atunci era considerata pe deplin justificata asocierea cu o forta politica. Pentru apararea democratiei si a valorilor sale, societatea civila a decis sa fie solidara si in consonanta cu toti cei care ii respecta setul de prinicipii, acea Carta Alba a politicii de dupa 2004.

O situatie asemanatoare se petrece acum, dupa 8 ani, dar in sens invers. Multi dintre cei care erau alaturi de mesajul politic al Aliantei, in 2004, impartasesc aceeasi opinie, deci sunt consecventi, numai ca mesajul politic este sustinut de opozitie, denumita USL. In mod previzibil, nu toate partile societatii civile sunt consecvente cu pozitia lor, altadata principiala si nu mercantila. Intre timp au aparut fondurile europene, proiectele cu finantare europeana, fundatiile de utilitate publica, etc…

Printre cei care au ramas consecventi cu trecutul politic, nu cu principiile, este si domnul Ionita, de la recent infiintatul Expert Forum (toamna 2011), o platforma, mai curand virtuala, de persoane care se declara experti in sectorul energetic. Cum spuneam, nu trebuie sa ai multa experienta in investigatii ca sa observi ca apare o discrepanta intre expertiza declarata si cea practicata. Este usor de sesizat ca site-ul are pagini in constructie, pagini goale, diferente mari intre versiunea in romana si cea in engleza, simulari de activitati fara nicio relevanta practica, cv-uri trunchiate sau cosmetizate, analize realizate in alte timpuri (la SAR, spre exemplu, de unde provin cei care contribuie acum la Expert Forum) si multe articole de ziar ale domnului Ionita, fara nicio valoare stiintifica.

In urma unuia dintre articole, aparut in Evenimentul Zilei din 24 ianuarie, domnul Ionita pretinde pe site-ul Expert Forum (doar pentru cititorii de limba engleza, coltul din dreapta sus langa poza domnului Vevera) ca a provocat demisia presedintelui Transelectrica, numire controversata care a avut loc cu o saptamana inainte de afirmatia domnului Ionita. Cine are curiozitatea poate observa ca decizia de renuntare  la  pozitia de presedintele al companiei energetice a avut loc cu o zi inainte de aparitia articolului din EVZ, si la cateva zile dupa o campanie in online si pe site-ul de stiri Hotnews.ro

Cine se intreaba cum poate functiona o organizatie de experti fara un proiect, fara  recomandarea unui client sau partener, fara vreun sponsor sau finantator, inseamna ca se apropie de miezul chestiunii. Cunoscatorii stiu ca prestigiul, vechimea, activitatea anterioara sunt obligatorii cand aplici pentru un proiect de cercetare. Este legitim pentru noi, cei care nu dorim sa fim inselati sau manipulati, sa verificam cine sunt aceia care propun analize si opinii infailibile. Daca sustin ca sunt profesionisti este cazul sa se comporte in consecinta si sa se limiteze la aria lor de expertiza. Nimeni nu le stie pe toate in lumea asta!

Haideti sa va spun si cum deveniti un membru al societatii civile, fara sa aveti sansa sa ajungeti vreodata si o voce publica. Asociati-va pe hartie cu niste doctoranzi sau studenti care au obtinut un internship sau o bursa la institutii publice interne sau internationale. Sa presupunem ca sunt angrenati in proiecte de energie, infrastructura, administratie sau justitie. Construiti un site, publicati cateva date relevante despre voi, exagerati realizarile personale si puneti accentul pe un domeniu de interes strategic. Nu uitati sa mentionati si adresa personala de la apartamentul unde locuiti cu familia. Fac pariu ca nu va cauta nimeni, niciodata, pentru niciun parteneriat. Si totusi, dupa cum v-am demonstrat, sunt unii care aplica aceeasi reteta cu un succes nebanuit. Sa fie, oare, aceasta societatea civila “de calitate”?

]]> http://www.claudiulucaci.ro/2012/01/studiu-de-caz-societatea-civila/feed/ 7 http://www.claudiulucaci.ro/2011/05/protectie-excesiva/ http://www.claudiulucaci.ro/2011/05/protectie-excesiva/#comments Wed, 04 May 2011 15:41:27 +0000 Un jurnalist http://www.claudiulucaci.ro/?p=8126 O campanie interna in PD-L provoaca dezbateri, in afara subiectului, pe seama oportunitatii utilizarii resurselor publice in interes privat. Prezenta la adunari de partid a domnului Boc, premier in exercitiu si presedinte al formatiunii de guvernamant, este criticata din perspectiva cheltuirii injuste a banului public.

Cunoscator al regulilor jocului, sunt rezervat in aprecieri transante legate de corectitudinea gestului. Spre deosebire de multi oameni obisnuiti, am reprezentarea faptului ca un prim – ministru nu poate fi “deposedat” de obligatia legala de a fi protejat. Nici macar in timpul sau liber. Asadar, domnul Boc este nevoit in exercitarea atributiilor sale sa beneficieze de serviciile SPP. La limita, ar putea sa renunte la protectie, insa conditia este sa-si asume si riscurile inerente acestui gest. Din cate cunosc, niciun demnitar roman (la acest nivel) n-a luat o astfel de decizie indrazneata si nesabuita. Insa, ca de obicei, discutia de fond a deviat de la esenta ei si s-a cantonat in senzationalul marunt.

Chestiunea in sine este discutabila dintr-o perspectiva etica si criticabila din ratiuni financiare. Pe cat de necesara este asigurarea pazei si a protectiei individuale in asemenea cazuri, pe atat de imorala poate fi utilizarea in exces a unor servicii in scopuri neprevazute in regulamentele militare. Desigur ca, domnul Boc nu este diferit, din acest punct de vedere, de ceilalti premieri in functie ai Romaniei. Dumnealui exploateaza vulnerabilitatile unei legi si necunoasterea publicului in astfel de reglementari. In realitate, candidatul pentru o functie intr-o asociatie privata (partidele sunt organizatii constituite prin vointa unor indivizi) trebuie sa se abtina ori sa gaseasca metodele prin care sa limiteze excesul de putere. In loc sa viziteze ca premier localitatile patriei, putea sa-si programeze intalnirile private cu membrii de partid intr-un interval orar rezonabil, astfel incat activitatea guvernamentala sa nu aiba sincope.

Problema in discutie nu este deplasarea cu ajutorul SPP intr-un alt spatiu geografic decat acela in care se afla sediul Guvernului, ci aranjarea unor aparitii publice care nu au legatura cu misiunea de candidat la o functie privata. Din aceasta cauza, SPP s-a vazut nevoit sa participe la toate activitatile in dispozitiv complet. Desi se presupune ca implicarea SPP este minimala, redusa cumva la deplasarea unei coloane auto, in realitate, obligatiile profesionale sunt mult mai largi si costisitoare. Orice prezenta publica a unui demnitar este asigurata in avans si post – factum de catre unitati cu personal specializat dotate cu echipamente de monitorizare si interventie care, pe langa rolul de paza, asigura si protectia informativa a demnitarului.

Altfel spus, orice iesire publica presupune, printre altele, culegerea de informatii din teren. De aceea, sunt surprins sa constat ca, in ciuda riscului crescut al unor reactii negative din partea populatiei, premierul isi continua netulburat vizitele de lucru prin multimi stranse spontan. Cat priveste stabilirea unui reper etic in aceasta privinta, este usor de oferit un contraexemplu. Candidatul Vasile Blaga, fara protectia SPP, demonstreaza ca se poate evita expunerea in spatii publice si se concentreaza doar pe intalnirile private.

Cum spuneam, exista si un aspect financiar asupra caruia merita sa ne oprim. Intr-o perioada de austeritate declarata si impusa de chiar seful Guvernului, cheltuieilile bugetare legate de activitatea membrilor Executivului nu s-au diminuat. Daca in guvernarea Nastase, caracterizata de o crestere a performantelor economice, reprezentantii autoritatilor statului au fost obligati prin norme legale sa utilizeze masini de serviciu din  productia interna, sa-si reduca valoarea abonamentelor telefonice si sa calatoreasca doar cu compania nationala TAROM, astazi nimeni nu se mai sinchiseste de aceste detalii. Chiar daca ar avea un efect limitat in bugetul general, risipa de resurse aduce prejudicii la nivelul imaginii. Cand pretinzi solidaritate din partea cetateanului pentru depasirea unei perioade economice dificile, primul chemat sa dea un exemplu este purtatorul de autoritate publica. Abia acesta poate fi un argument valid in discursul public care l-ar pune in incurcatura pana si pe domnul Boc, un cunoscut cruciat al reformei institutiilor si al limitarii cheltuirii banului public.

Eram obisnuiti sa-i vedem pe cei care detin puterea cum se preocupa de obtinerea unor avantaje personale. Am devenit indiferenti la norma morala, admitem chiar, in orice discutie privata, ca de furat este normal sa se fure, dar mai cu perdea, daca se poate. Asadar, simtim in aer un odor de colonie amaruie, usor intepatoare. Aroma ne pune simturile in defensiva si ne deranjeaza echilibrul interior.

Imaginati-va o vizita la spital si senzatia olfactiva profunda care va penetreaza narile pana la iesirea din cladire. Sunteti nevoiti sa treceti printr-un supliciu, aveti chiar obligatia, dar v-ati dori sa evadati cat mai repede posibil. Stiti ce vi se intampla, dar nu va preocupati sa lamuriti misterul pana la capat. Lasati pe alta data si pentru altii rezolvarea.

Cam asa ma simt cand aflu cine mai fura si cu cine. Sa te chivernisesti prin functie este un pacat vechi. Nimeni nu mai crede in Romania, tara saraca si inapoiata moral, ca promovarea si valoarea au vreo legatura de cauzalitate. Nici nu mai facem efortul sa ne impotrivim acestui defect congenital. A fost suficient ca unii sa doreasca mai mult si doar pentru ei, ca aerul sa devina insuportabil. Multi cred ca suntem intr-o cruciada a luptei anticoruptie. Memoria scurta si accesele propagandistice le joaca feste. Constantinescu era campionul planurilor si actiunilor de curatare a mafiilor. Nastase i-a urmat prin alte programe de lupta si chiar infiintarea unei institutii, PNA. Dar de cativa ani in intrecerea aceasta cu iz de spectacol funambulesc, au aparut si rezultatele.

Nu va asteptati sa spun ca dau credit cuiva. Din contra, daca predecesorii mimau constiincios sau trimiteau hidra in adancurile ei, actualii au pus-o in cusca si ii cer taxa de protectie. Aud si stiu ca sunt multe afaceri sugrumate pentru ca sunt legale, dar independente de politic. Inainte cotizai la unii sau la altii. Acum existi daca dai unde trebuie si mori daca-i ignori pe cei care detin controlul.

Ma intreb cum arata un organism in care toate organele vitale primesc informatia ca pot lucra numai cand decide creierul, iar in lipsa ordinului isi inceteaza activitatea. Se cheama ca intram in moarte clinica sau cerebrala? Cum ar putea o tara in cangrena sa se insanatoseasca prin astfel de mecanisme? O tinem pe aparate si o transformam intr-o leguma, nu-i asa?

Afacerile cinstite se vamuiesc din profitul mic, obtinut legal. Afacerile necinstite se vamuiesc din profitul urias, castigat ilegal. Doua afirmatii larg acceptate in zilele noastre. Cine accepta sa fure stie ca o face protejat si nu o data. Imaginati-va ca sunteti intr-un cazinou. Acolo puteti alege orice masa, orice joc si oricate jetoane. Aveti nevoie doar de o intrare si de noroc. Asa se explica de ce numitii politic prind curaj in functie. N-au venit pentru un tun si mizeaza pe norocul de a fi prinsi cat mai tarziu sau niciodata. Daca nu-i toarna nimeni prea curand, strang suficient pentru a-si asigura o viata linistita. Cat priveste rusinea si onoarea, cine a auzit de ele in lumea gamblerilor?

Cum ar putea o economie sa produca ceva sanatos din moment ce numai hotii sunt incurajati sa faca profit? Polonia – o tara comparabila candva cu noi – trece cu zambetul pe buze prin criza. N-are nevoie de investitii straine si se bazeaza masiv pe sectorul IMM-urilor. Acolo, oamenii au fost incurajati sa intre in afaceri individuale si sunt protejati de stat impotriva abuzurilor, banditilor si a functionarilor verosi. La noi, toata lumea e convinsa ca se fura, insa putini sunt convinsi sa contribuie la PIB.

Frica si foamea nu sunt stimulente pentru romani. Au trait decenii in intunericul comunist. Vor rezista si in lumea capitalistilor fara capitalism. Mai greu de suportat este mirosul acesta. Nu mori din cauza lui, dar nici nu traiesti.

Totusi, ceva am aflat: pretul la combustibilii auto se formeaza, in majoritatea sa, din accize si taxe. Daca la pompa ajungem sa platim de patru ori mai mult fata de valoarea de iesire din fabrica, inseamna ca produsul este supraaccizat. Si in mod logic, ajungem sa aflam cine a marit preturile la carburanti: Guvernul. Iata cum, desi n-are nicio parghie legala, domnul Boc se preface ca nu stie cine este de vina. Nu Guvernul pe care-l conduce, ci Adrian Nastase poarta raspunderea majorarilor nefiresti, pentru ca a privatizat candva, acum sase ani, Petrom-ul!Asadar, accizele si taxele sunt juste, iar costurile de productie – corecte!

In aceasta logica, maine vom afla ca banii din aceste taxe, absurd de mari, vor ajunge sa finanteze brand-ul de tara. Nu conteaza ca destinatia expresa a fondurilor este construirea infrastructurii rutiere. La limita (cea pe care o atinge mereu acest Guvern) se poate crede ca un drum face parte din masterplan-ul de promovare a obiectivelor turistice. Si astfel, romanul este invitat sa-si imagineze urmatoarele: ca este un patriot fiindca suporta accize uriase, un idealist care-si inchipuie ca banii ajung in infrastructura rutiera si un naiv incurabil amagit cu basme moderne, precum  brand-ul turistic.

Oricat s-ar lauda Mircea Geoana cu realizarile sale, exista ceva care-i scapa din vedere: partidul este in pragul sciziunii. Chiar daca s-au creat noi mecanisme de organizare si luare a deciziilor, descentralizarea fara control a organizatiilor regionale a accentuat degringolada si a construit esafodul pentru executie. Congresul de maine este o lupta intre cei care vor, constient sau nu, sa desavarseasca decaderea si cei care se opun. Strategia celor din urma a fost sa arunce perdele de fum in fata acolitilor lui Mircea Geoana. Fiindca Nastase, Mitrea sau Diaconescu nu puteau sa convinga prin promisiuni sau atacuri personale, s-a apelat la o stratagema utila: promovarea peste noapte a lui Victor Ponta. Gandita cu mult timp inainte, “candidatura surpriza” nu era o surpriza pentru oamenii lui Geoana. Insa contextul in care a fost lansata avea menirea sa-l puna in dificultate pe Mircea Geoana. El a pierdut intitiativa si a fost nevoit sa explice multe dintre deciziile brutale luate in prag de congres. S-a mizat pe revolta unor lideri formali si informali care se tem, asa cum s-au temut si pe vremea lui Adrian Nastase, de puterea discretionara a presedintelui partidului. Tabara care-l sustine pe Ponta a speculat nevoia de independenta personala, adica arma secreta care  l-a facut pe Mircea Geoana sef al partidului. Spre deosebire de Adrian Nastase, care a reusit sa mentina o conducere colectiva, mascand razboaiele personale cu ceilalti lideri din prima linie, Mircea Geoana a acaparat puterea pentru sine. A avut in spate zeci de lideri regionali, dar la centru era singur, cu Vanghelie in ceafa. Alternativa Ponta este acelasi scenariu din 2005. Atunci, liderii din teritoriu au fost fermecati de profilul unui sef maleabil, mai putin priceput, mai tanar. Este, dupa cum se vede, singura arma de coalizare a grupurilor in PSD.  Dupa parerea mea, succesul acestei strategii nu tine de forta celor care s-au aliat in spatele lui Victor Ponta, ci de perspectivele fiecarui individ in contextul unei guvernari PD-L  si a unui presedinte care a ingenuncheat partidul cel mai mare din Romania. Asadar, votul de maine este sfarsitul unui plan sau inceputul unei lupte. Mircea Geoana sau Victor Ponta sunt numai actorii principali intr-o superproductie epica. In spatele lor, sunt regizorii si echipele de productie.

“Premierul a spus ministrilor, inca de saptamana trecuta, si le-a reamintit in sedinta de miercuri a Guvernului ca vrea ca fiecare membru al Cabinetului sa sustina personal conferinte de presa, cel putin o data la doua saptamani, pentru a anunta sau explica diferite proiecte. Se urmareste, astfel, o mai buna comunicare din partea ministerelor”

Daca luam de buna aceasta stire Mediafax, descoperim cum unii ii copiaza pe altii. Atunci cand Adrian Nastase, fost prim-ministru, le cerea ministrilor sa iasa saptamanal in conferinte de presa si sa prezinte “realizarile”, adversarii politici si presa l-au acuzat de cultul personalitatii si de propaganda. Desi am fost adeptul unei atitudini rezervate, in aceasta actiune riscanta, i-am dat dreptate intr-o privinta. Am considerat ca fiecare ministru trebuie sa-si explice deciziile si sa ofere prilejul ziaristilor sa lamureasca, direct si fara ocolisuri, orice zvon sau neclaritate. Iata ca, dupa atatia ani, premierul Boc descopera “terapia de grup” a Guvernului Nastase. Nimic nou sub soare… Celor care se ingrijesc de comunicarea publica a Guvernului le pot da, pe gratis, un sfat: tineti cont ca jurnalistii vor afla repede daca intalnirile sunt de complezenta. Fara o structura de comunicare intra si inter-insitutionala sudata, decizia poate avea efectul contrar. Asta a patit Adrian Nastase, preocupat de raportarile unor politruci si indiferent la eficienta actului de comunicare. Reversul medaliei este cand ziaristii vor fi obligati sa inventeze subiecte pentru a-si acoperi portofoliul de stiri. La cat de priceput este Guvernul in comunicarea deciziilor, inclin sa cred ca acesta va fi deznodamantul.

Ceilalti granzi ai politicii, PD-L si PSD, sunt modele interesante de studiat. Esecul in fata lui Traian Basescu a declansat reprosurile, atacurile si contestarea liderului social democrat. Nici in cazul acestuia promisiunea nu s-a respectat. Sa zicem ca, pragmatic, si-a spus ca nimeni nu este fraier sa cedeze, fara lupta, prima pozitie.

Dar ceva tot s-a intamplat. Fostii s-au ridicat din uitare sau marginalizare si au grait. Intr-un partid democratic si viu, se presupune ca opiniile centrifuge sunt utile. Rezervorul de idei si de actiuni se umple dinspre margine  catre centru, si nu invers. In acest amalgam de pareri, se pot strecura solutiile viabile, daca exista cineva capabil sa le preia si apoi sa le dezvolte. Deocamdata, s-au platit polite care, curios sau nu, l-au evitat pe principalul vinovat. Lupta de gherila s-a dus mai curand prin ricoseu, in zonele periferice. Singurul care premediteaza cu viclenie pasii si manevreaza printre jucatori este Adrian Nastase. Alaturi de Ion Iliescu, el cunoaste cel mai bine tactica de joc din PSD: schimbare prin continuitate in locul continuitatii prin schimbare.

Nu e de mirare ca bisericutele s-au transformat in catedrale, iar conducatorul este precum preferatul conclavului cardinalilor omnipotenti: in functie de moment si context, caracterul si inteligenta alesului fluctueaza de la moderat la sclipitor. Cuvinte ca revolutionar sau indraznet nu fac parte din vocabularul stangii romanesti. Paradoxal, falimentul politicii de cadre din perioada 2005-2009 a avut si un rezultat. E drept, pervers. Cei vechi sunt compromisi, cei noi sunt simple “mladite”, cum spunea ultimul recrutor de talent al partidului. Reforma in PSD va dura pana la Congres si se va sfarsi printr-o minunata si ineficienta platforma program care-i va satisface pe toti “premiantii” din alegeri. Pragmatismul a invins!

Urmatorul partid care se conformeaza logicii lineare este PD-L. Oarece activitate vocala s-a manifestat si aici, desi, in multe privinte, partidul este un monolit ingrozitor, compus din duri, elitisti si arivisti. Primii savureaza succesul in functii si sunt deranjati de zgomotele de fond din interior. Elitistii sunt cei care scriu si se exprima pe bloguri, pe site-uri si in dezbateri tv.

Atacul lor, lansat de curand, este just in privinta democratizarii deciziei si a promovarii interne. Pare insa o incercare naiva si pretentioasa intelectual. Cum disciplina este un cuvant relativ pentru ei, agitatia creata nu le-a facut decat rau. Partidul are mecanisme brutale de coercitie, unele la vedere, cele mai multe in culise. Asa ca glasul lor n-a cantat decat o saptamana. Cand ai putere si n-ai competitori, poti fi si generos, nu-i asa?, isi spun, in particular, membrii grupului celor cinci. S-a mimat preocuparea, s-a organizat un dialog formal de idei iar, la final, s-a creat o comisie de “recrutori” in scopul largirii bazei de selectie si deschiderii robinetului cu functii pentru cei cu scoala si aptitudini. Despre doctrina si atragerea competentelor intr-un partid in suferinta la aceste capitole, se va vorbi in surdina. Abia prin toamna (cand se va mai discuta despre alegeri interne), ne putem astepta la un nou dezghet. Inca o data, pragmatismul a invins!

O concluzie poate fi trasa: fortele centrifuge din partide  si-au facut datoria! Au creat emulatie, s-au revoltat controlat, au infierbantat mintile neofitilor si s-au anihilat cu fortele centripete care doreau pastrarea partidului intre limitele anterioare. Nucleul dur ramane stabil si omogen. Asa s-ar traduce in limbaj politic pragmatismul romanesc. In fizica, insa, raportul dintre fortele centrifuge si cele centripete este cu totul altul. Exista, totusi, o asemanare cu situatia reala: Forţa  centrifugă este o forţă fictivă, nu există decât pentru observatorul aflat în interiorul sistemului legat de corp. Ea este determinată de inerţia corpului şi nu se datorează unei interacţiuni mecanice, de aceea se mai numeşte si forţa  centrifugă de inerţie.

“Deci in ziua de joi, in general, Basescu este in forma maxima pentru ca cel putin cei care se ocupa de ezoterie stiu ce inseamna Ziua Flacarii violete, si daca ati observat cei din PD-L purtau violet si cravatele, si pulovarele, si pulovarul pe care il purta Basescu. Deci exista o filiatie aici. Eu cred in treaba asta”. Viorel Hrebenciuc, seful de campanie al candidatului prezidential Mircea Geoana.

Mintea mea este deschisa spre ocultism, in masura in care pot aprecia actiunea misticului asupra fiintei umane. Nu-l pot contrazice pe domnul Hrebenciuc, fiindca nu ma pricep deloc la ce spune. Nici limbajul si nici macar sensul cuvintelor nu-l inteleg.

Imi spun, insa, ca, daca il voi suna si ii voi vorbi despre cyborgi, cyloni sau date stelare, imi va inchide telefonul brusc. Ei, bine, vedeti, aici se rupe legatura mea cu astfel de povesti. Acesti oameni isi justifica existenta pozitiva/negativa, succesele si esecurile prin pase, mantre, chackre, magii, spiritism, voodoo si ce va mai puteti imagina. Misticismul, fie ca este malign sau benign, nu are ce cauta, totusi, in mintea unor oameni de stat. Puteam sa jur ca am iesit din Evul Mediu! Daca asemenea oameni ne conduc, il declar pe Dan Brown maestrul conspiratiilor reale. Inteleg ca si Adrian Nastase, despre care stiu ca este mult mai apropiat de asemenea interpretari absconse ale lumii, ar fi pierdut alegerile din 2004, din cauza “spiridusilor” integrati in absolut.

Incerc sa fiu liber in gandire si nu resping influentele psi asupra oamenilor. Rusii sunt de multe decenii specialisti in domeniul manipularii mintii. Americanii se pare ca n-au reusit inca sa-i concureze. Stiindu-l pe Mircea Geoana mai “apropiat” scolii ruse (ma gandesc la sprijnul logistic al lui Gusa) nu inteleg cum a reusit Traian Basescu sa reziste atacurilor psi ale consultantilor din umbra? O fi apelat la acel general rus despre care vorbea acum doua luni, romano-americanul Gaetan?

Dar candidatii acestia (Geoana, Nastase) nu sunt subiectii unor manipulari psihologice! Ei justifica decizii si infrangeri prin momente subscrise unor actiuni ezoterice. Unor flacari violet sau spirale energetice, ca si cum am vedea filme cu vrajitori. Poate ca unii dintre ei nu stiu, dar Stapanul inelelor a luat cele mai multe premii Oscar. La fel si Harry Potter – este un succes de casa, best-seller. Daca este real ce zice initiatul domn Hrebenciuc, sunt extrem de fericit. Fara sa am absolut nicio reprezentare a fenomenului, declar public ca port, cam o data pe saptamana, un accesoriu violet. Iar joia, constientizez abia acum, forma mea fizica si mai ales psihica este la maximum. Oare il pot infrange pe Traian Basescu intr-o confruntare unu la unu? Eu vin cu una din multele mele cravate mov si el cu puloverul violet din campanie…

PS: Cred ca am gasit subiectul viitoarei mele carti. Este un thriller politico-mistic.

Cine a citit revista Urzica intelege ce vreau sa zic! Stiu ca in aroganta sa nestavilita, care o concureaza cu succes pe cea mai mica a lui Adrian Nastase, candidatul care a pierdut toate confruntarile posibile va incerca sa justifice infrangerea cu tot felul de aberatii. Bineinteles ca nimeni din partid nu-l va lua in serios. Si, asa cum toti care au pierdut pleaca – cu sau fara voie, Mircea Geoana mai are un singur exit, asa cum ii place sa spuna cand se da mare strateg: compromiterea pe veci. Am un singur regret pe care l-am exprimat public. As fi vrut ca Traian Basescu sa-l lase un timp sa se joace de-a seful statului. Atunci ar fi inteles si multi dintre cei care l-au votat, ce tara de doi lei avem (citat aproximativ din Mircea Geoana)! Noroc ca, undeva, in mintea romanilor, s-a inlaturat definitv pericolul unui asemenea delir. Ah, si sa nu uit! Ma abtin de un an sa spun asta: Mircea Geoana este un individ fara scrupule si razbunator. Cateodata am spus-o, in cuvinte mai ferite, tocmai fiindca ma atentionau unii si altii ca voi fi terminat cand va ajunge presedinte. Am scapat de cosmar, asa ca ne putem intoarce in lumea reala.
Ce se intreaba foarte multi oameni este urmatorul lucru: ce va fi mai departe cu PSD? Unii, cu mintea curata si fara pasiuni politice intreaba inocent: la ce ne mai trebuie acest partid? Cred ca intre aceste doua limite se va decide viitorul. Aud multi comentatori sau politicieni cum sustin ca PSD-ul trebuie sa schimbe ceva oameni din conducere. Ca sunt tineri pe acolo capabili sa-i inlocuiasca pe cei vechi. Apai, dragii mosului, ati uitat cum s-a schimbat garnitura in 2005? Cine l-a cocotat sef pe Mircea Geoana si cati au venit odata cu el? Daca n-ar fi fost Nastase cu politica lui de racolare a baietilor inteligenti si proaspeti din AFARA politicului, garnitura nu s-ar fi primenit niciodata. Geoana, Iancu, Diaconescu, Corlatean, Ponta, Cretu, Sova, Gusa (asta nu e bun de exemplu dar merita la gramada) au venit dupa 2001 in partid. Cine sunt oamenii noi adusi de Geoana? Aveti vreun nume in afara de nefericita Ana Birchall? Ma indoiesc ca se mai poate vorbi de oameni noi, proaspeti, tineri. S-au cam invechit cu totii in metehnele fostilor. De aceea, inclin sa vad un alt PSD doar daca renunta la trecut. Abia atunci dilemele care-i macina pe cei din interior, legate de profilul alegatorului, vor fi rezolvate. Cat timp nu se reformeaza din temelii, nu renunta la limbajul dublu, la oamenii fara caracter, la loviturile sub centura, la promovarile pe prietenie sau furtisag, acest partid va rata mereu cucerirea puterii. Vremea succesului stangii s-a evaporat fiindca misiunea acestui partid s-a incheiat in 2004. Cei care l-au pus pe Mircea Geoana in frunte au amanat dezastrul. Au incercat sa insele vointa populara si sa trucheze alegerea corecta a poporului. N-au reusit nici de aceasta data si este cazul sa priceapa ca vremea lor a apus. Dupa 20 de ani de la disparitia comunismului este cazul ca si ei sa o rupa cu trecutul. O stanga adevarata va fi credibila cand tinerii si clasa mijlocie vor alege social-democratia. Cat timp PSD este partidul saracilor si asistatilor, nu va mai conta in ecuatia puterii. Este, daca vreti, razbunarea peste ani a succesului timpuriu marca Ion Iliescu. Partidul acesta nu mai poate trai din mostenirea lasata de primul presedinte post-decembrist. O revolutie blocata acum cinci ani este necesara in PSD. Cu oameni fricosi sau cumparati, esecul este garantat. Cine va avea curajul sa rupa conventiile si sa propuna o echipa de oameni noi si puternici va obtine succesul.

In al doilea rand, Mircea Geoana purta in spate o mare povara: relatiile sale nevazute cu o sumedenie de oameni despre care se specula ca sunt sponsorii sai din umbra. Asta a fost cea de-a doua incercare. Aici a crapat pojghita, adica s-a fisurat credibilitatea candidatului. Ceea ce a reusit sa obtina adversarul sau a fost o ciudatenie de confirmare. Nu reiau povestea, dar nu ma pot abtine sa nu constat ca domnul Vantu i-a facut un mare rau prietenului sau de patru ani. Este absolut imposibil sa mi-l imaginez pe “omul malefic” fiind atat de naiv sa recunoasca tot felul de situatii care l-au pus cu spatele la zid pe bunul sau prieten. O singura intalnire am avut in viata mea cu acest domn si m-am convins ca il uraste fara rezerve pe Adrian Nastase, ca se bucura de venirea la putere a lui Traian Basescu, ca detine controlul in multe structuri ale statului (vezi declaratiile sale publice) si chiar in PSD-ul condus de dusmanul sau de moarte. Atunci am stiut ca Mircea Geoana este viitorul sau “prieten”. Dar nu e treaba mea sa judec amicitiile. Insa, fac un exercitiu logic si necesar de imaginatie. Daca domnul Vantu l-a “ajutat” cumva pe dl. Basescu, daca l-a “relaxat” cumva pe dl. Geoana, ce se va intampla cand prietenia lor se va sfarsi? Poate fi genul de suparare la care este supus de ceva timp actualul presedinte? Este posibil sa vedem o rasturnare a favorabilitatii trustului mogulului pentru Mircea Geoana, daca acesta va ajunge presedinte? Haideti sa reflectam putin asupra tipului de amicitie afisat public de cei trei domni: Vantu, Patriciu si Voiculescu fata de candidatul Geoana. Primul admite neintrebat ca se intalneste, in secret, cu prietenul sau, dar il sfatuieste sa ascunda relatia lor. Al doilea isi aduce aminte dupa 5 ani de o fapta controversata a contracandidatului, insa uita sa-l previna si pe beneficiarul loviturii mediatice. Al treilea… Ei, bine, se pare ca el este singurul care i-a ramas partener pana la sfarsitul jocului.

PS: Recent am postat un articol despre prieteni si dusmani. Abia acum, poate, va intelege Mircea Geoana ce am vrut sa spun.

1. Viitorul premier independent ar putea fi o femeie, fost CEO de multinationala. Propunerea K. Johannis nu este functionala din multe motive, dar ramane sa le constatati singuri.

2. Mircea Geoana a preluat de cateva zile intitiativa in plan imagologic. Desi PNL este cel care a propus un guvern de independenti si un premier, Mircea Geoana este cel care face anunturile, iar PSD conduce jocul prin convocarea intalnirilor cu celelalte partide din noua majoritate. Devine evident ca al doilea tur de scrutin va fi cel planificat. Deocamdata, opozitia nu are un candidat care sa-l invinga pe Traian Basescu. Era sa uit. Revenirea lui Adrian Nastase are acum si o expresie in plan public, dovada ca domnia grupului Vanghelie este in primejdie.

Calculele politice sunt cele care l-au determinat sa accepte evidenta: parlamentul si in mod special, colegii sai din partid, nu-l pot apara impotriva dorintei sefului statului de a-l vedea “ingropat” in dosare. Asa cum spunea si Adrian Nastase, speta juridica este neinteresanta, tot ce conteaza tine de sfaramarea imaginii. Dar ce fel de miza mai poate fi dupa patru ani de razboi de uzura? Evident, candidatura la functia suprema la care ambii aspira. Daca Traian Basescu este autorul moral al harturirii lui Adrian Nastase atunci trimiterea in judecata cu un pogon de acuzatii este o alegere gresita. Am convingerea ca tot ce ii trebuie lui Adrian Nastase intr-un an electoral este sansa sa apara in presa fara sa faca vreun efort. Orice audiere in instanta sau  referire la situatia sa juridica reclama automat prezenta sa fizica si a unui punct de vedere. In acest fel, el obtine gratuit si constant timp de antena. Si cum romanilor le place sa tina cu victimele, depinde doar de Adrian Nastase sa se joace cu sentimentele oamenilor.  Pe de alta parte, renuntarea la blocarea dosarelor in Parlament ii ofera spatiu de manevra pe doua coordonate. Mai intai, alegatorii nehotarati vor elimina din punctele slabe ale candidatului PSD teama de o confruntare cu justitia. Perceptia unui politician care ascunde ceva se va risipi, asadar. Apoi, in plan politic, Adrian Nastase le va usura alegerea celor care se fereau de el cat timp situatia juridica era neclara. Si Mircea Geoana va rasufla usurat. Daca era obligat sa candideze impotriva lui Traian Basescu ar fi pierdut lamentabil. Si odata cu infrangerea in alegeri urma si taierea capului din fruntea PSD. Asa insa, spera ca o victorie a lui Adrian Nastase sa-i asigure mult doritul post de prim ministru. Cred ca nu sunteti printre naivii care-si imagineaza ca PSD va supravietui revenirii lui Traian Basescu, asa ca, dupa alegerile prezidentiale nu va asteptati la mila pentru infrant. Cu exceptia lui Traian Basescu si a sustinatorilor sai, toata clasa politica este multumita sa-l vada intr-o lupta pe viata si pe moarte pe cel mai feroce dusman al acestuia.  In sinea lor, cei mai multi ii tin pumnii lui Adrian Nastase, convinsi ca nimeni in afara de el nu are credibilitate si argumente pentru a-l infrunta pe actualul presedinte. Singura nedumerire care-mi staruie in minte este: ce l-a determinat pe Traian Basescu sa-i ofere o sansa lui Adrian Nastase? Este cu siguranta ultima. Dar pentru cine?

Procurorul general, adjunctul lui si un Elliot Ness feminin (Constanta Carstea) au preluat puterea judiciara. Cu exceptia incoruptibilei, care se simtea amenintata si in somn de mafioti fiorosi gata s-o elimine fizic, ceilalti magistrati au avut decenta si profesionalismul sa nu confunde originea natala cu superioritatea intelectuala. Din pacate, pe langa acesti oameni, a mai fost adus de la Cluj, la conducerea serviciului secret al Ministerului de interne, un colonel faimos pentru actele sale de bravura. Tanarul politist avea o porecla: Vulpea. Acesta avea sa fie inceputul unui lant intreg de numiri. Dupa cativa ani, filiera promovarilor si recrutarii unor cadre din acelasi oras a fost supranumita: grupul de la Cluj.  Oricine ajungea in administratia centrala, in pozitii mai mult sau mai putin vizibile si avea buletin de Cluj era “suspectat” de legaturi cu pionierii veniti in mandatul lui Constantinescu. In timpul Guvernului Nastase, forta de reprezentare si de decizie a acestora a crescut exponential. Mai multe parghii de comanda, in special in structurile de forta si de aplicare a legii, erau detinute aproape exclusiv de asemenea persoane. Era suficient sa ceri ori sa faci parte din grupul lor ca sa-ti asiguri un acces linistit intr-o pozitie dorita. Cei care nu erau din cercul lor regional si aveau nesansa sa nu le fie pe plac erau marginalizati, ignorati sau eliminati. Desi nu-mi place sa-mi aduc aminte, am fost printre cei care s-au ciocnit din primele clipe cu grobianismul acestor indivizi.  Pentru ei,  bucurestenii (generic vorbind)  erau niste golani, superficiali si prost crescuti. Ei erau rasa superioara, ariana, descalecata precum conchistadorii.  Legenda dainuieste si in zilele noastre. Ba mai mult, a devenit fapt comun. Aproape intregul aparat de lucru al prim-ministrului este de la Cluj. Nu functionarii, pentru ca acestia sunt necesari doar sa munceasca pentru stapani. Lorzii insa, se trag din orasul sefului. Va veti intreba ce relevanta are obarsia in ocuparea pozitiilor din varful ierarhiei administrative. Pentru noi, oameni normali fara idei preconcepute, niciuna. Pentru ei, este: semn distinctiv, marca inregistrata, carte blanche si cum vreti sa-i mai ziceti. Ei nu sunt niste slujbasi veniti sa administreze. Ei sunt aici sa aranjeze savant lucrurile, sa ne arate calea spre destinatia stabilita de mintile lor luminate. Nu va mirati ca absurdul devine normalitate. Angajatii de la Guvern sunt evaluati dupa criterii inexistente in lege, astfel incat sa dispara urgent daca nu sunt pe placul sefului. Cheltuielile se reduc dar numai pentru fraieri sau indezirabili. In schimb, costurile cu personalul (adus cu mari sacrificii de la Cluj) s-au marit de 5 ori. Totul pentru satisfacerea nevoilor unor oameni care si-au parasit subit si de neinteles pozitiile lor solide si prestigioase de acasa. Nu mi-au placut niciodata accentele extremiste sau de nationalism ieftin. Insa, asa cum eu pretind ca inteligenta umana se regaseste in mod egal intr-un spatiu dat, am pretentia ca si acesti oameni sa priceapa, o data pentru totdeauna, ca nu sunt cu nimic mai buni decat moldovenii, banatenii sau bucurestenii. Spiritul de gasca, sentimentul ca apartin unei entitati superioare, sfidarea semenilor pe considerente regionale sunt un vot de blam pentru ei si un pericol pentru institutiile pe care le conduc vremelnic.