Lumea se apropie mai curand de o catastrofa decat de o salvare. Daca inarmarea nucleara parea sa fie pericolul major pentru supravietuirea speciei, iata ca ne-am inselat. Omul si lacomia lui (unul dintre pacatele biblice, indelung exersate de-a lungul istoriei) vor sacrifica omenirea. Uitati-va la americani si lasati-i pe conducatorii nostri. Ei oricum nu vor fi decat niste cobai ceva mai informati decat restul populatiei intr-un experiment fatal.

Cand criza financiara si-a aratat coltii acum 3 ani, costurile lacomiei si minciunii celor care manevrau banii altora au fost ascunse si iertate. N-au platit nici pentru hotie, nici pentru consecintele suportate de inocentii lor creditori. Guvernele, prea slabe si complice la uriasele scheme Ponzi, sunt incapabile sa mai salveze economiile. America este in pragul unui colaps dupa sapte decenii de acumulare cronica a datoriei publice. Ceea ce a functionat atata timp nu mai este posibil in 2011. Cercul vicios al imprumuturilor de stat care acopereau profiturile artificiale ale speculatorilor mondiali se va rupe incepand din august.

Unii se intreaba de ce grupurile politice majoritare din SUA nu reusesc sa ajunga la un compromis cerut din toate partile globului. In timp ce democratii si presedintele Obama cauta sa obtina suplimentarea fondurilor guvernamentale prin taxarea bogatilor, republicanii prefera sa mentina taxele asa cum sunt si sa convinga statul sa-si redimensioneze cheltuielile. Controversa este falsa, pentru ca in fata unui pericol mortal, ratiunea politica cedeaza in fata optiunilor economice.

Mai curand ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva vom asista la o conflagratie mondiala declansata de prabusirea unui sistem financiar falimentar? Daca acesta este inceputul unui sfarsit amanat cateva decenii? Cine ne poate garanta ca suntem pe maini bune, cat timp am avut dovada ca dezastrul era alimentat de cei care ar fi trebuit sa ne protejeze? Este cert ca unda de soc si consecintele unui default al Americii se vor raspandi mai rapid decat rachetele nucleare.

Si mai este o lectie care merita retinuta din situatia exploziva generata de deficitul bugetar al Americii. Obama si democratii sunt majoritari intr-o camera legislativa, dar sunt in minoritate in cealalta. Acest fapt produce un blocaj perpetuu intre cele doua tabere politice. Unii pretind ca stiu cum sa evite dezastrul prin masuri fiscale indreptate impotriva celor care au acumulat averi, altii se opun pe motiv ca statul trebuie sa se restructureze si sa-si restranga cheltuielile. Ambele solutii sunt valabile si rezonabile.

Ganditi-va acum la cazul Romaniei. O putere politica majoritara a decis sa-i sacrifice pe cei multi si sa-i protejeze pe cei bogati, asa cum vor si republicanii din Statele Unite. Ce s-ar fi intamplat insa daca solutia era cenzurata de opozitie? Puteam avea un blocaj ca in America sau chiar o varianta castigatoare pe care o sustin si democratii lui Obama. Si uite asa, descoperim ca ambele variante erau posibile in Romania. Alegerea finala o cunoastem, dar oare stim si finalul?

Am fost, sunt şi voi rămâne un ardent suporter al teoriei că stabilitatea lumii depinde de nivelul relaţiilor cu Rusia, care, indiferent de forma ei de guvernământ, a constituit un factor major în aparenta stabilitate a planetei. În plus, deloc de neglijat, Rusia dispune la ora actuală de un arsenal nuclear care ne-ar putea aduce în pragul Armagedonului, mai repede decât am putea concepe.

(more…)

Sunt fascinat de Imperiul roman. Nu sunt un fan al istoriei datelor dar ma minunez de cate ori citesc despre puterea imparatilor sau a societatii romane. Sigur, cel mai vestit cuceritor a fost Alexandru cel Mare, dar el n-a construit o lume care sa fie luata drept model. De la greci avem democratia, insa romanii au perfectionat-o. Fara ei n-am fi putut apela la sintagme ca: vointa poporului, echilibrul puterilor sau conducerea razboaielor. (more…)

Cea mai influenta “religie” a lumii si-a desemnat urmatorul apostol. Supranumita o religie, doctrina drepturilor omului, incluzand aici discriminarea pozitiva si promovarea minoritatilor, si-a desavarsit menirea: alegerea celui mai puternic om de pe planeta in persoana unui presedinte american. Profanii jubileaza si se extaziaza, precum masele nestiutoare in antichitate. A venit unul din popor, un underdog, cum ii spun americanii celui cu sansa a doua. Valurile de extaz, din America pana in Orient se revarsa in fata televizoarelor. Revolutia evanghelica se petrece in fata ochilor nostri. Cine isi mai permite acum sa spuna ca democratia in forma ei frusta ( alegerea populara a liderului) nu exista? Obama, ca presedinte de culoare, este produsul unor forte nebanuite care si-au dat concursul sa distruga mituri si sa reinventeze teorii in dizgratie. El este alesul schimbarii dar nu pentru oameni, ci pentru mintile lor. Nu vor trai mai bine nici americanii nici europenii cu noul sef de la Casa Alba. Ba din contra, vor reveni la polarizarea excesiva din timpul lui Clinton si mai cu seama la instabilitatea previzibila a unitatii nationale din interiorul granitelor nationale. Si totusi, paradoxal, e mai putin important daca Obama va redistribui povara fiscalitatii si va retrage trupele din Irak. El NU poate si NU va fi lasat sa rastoarne establishmentul american! Ce poate face cu adevarat si pentru asta a fost cel Ales, este sa demonstreze o teorie ca fiind valabila si in practica: poti ajunge la putere, ca minoritate. Dar odata cu aceasta “misiune”, el trage o linie si obliga propovaduitorii “religiei” la adaptarea ei. Cum va arata o democratie liberala si consolidata cand minoritatea poate decide asupra majoritatii? Este primul experiment care se petrece in aceasta lume. De el va depinde suprematia acestei “religii” sau discreditarea ei. Asadar, o noua forma de democratie apare la orizont! Neoconservatorii si-au pierdut resursele si gloria lor a apus. In locul lor, s-a reinventat un alt tip de leadership ale carui baze sunt bine asezate de arhitectii sai: democratia sociala si ascendenta minoritarului in fata majoritarului.