Nu sunt un fan al sporturilor de iarna, dar urmaresc Jocurile Olimpice de la Vancouver. Am luat in serios indemnul sefului statului pentru obtinerea unor medalii si i-am creditat cu oarece credibilitate pe comentatorii sportivi cand sugerau ca avem sanse la podiumul de premiere. Pana astazi, cand ultima speranta s-a spulberat! Cea mai promitatoare competitoare din Romania a reusit un miraculos loc… 11. N-as fi pus pret pe locul obtinut daca nu ma tocau, in continuu, cu iluziile lor, acei comentatori. Sportivii n-au nicio vina. Atata pot, atata fac. Dar m-am saturat de cuvintele fara acoperire si emotiile fara rost aruncate neglijent de unii indivizi pusi sa relateze competitiile. Atat la TVR, dar, mai ales, la Eurosport, unde “gafaie” insipid un baiat care se pricepe mai curand la atletism decat la sporturi de iarna. Problema mea este ca la fiecare Olimpiada pe zapada aud aceleasi lamentari inutile: de vina este statul, nu sunt bani, n-avem conditii de antrenament. Pai daca este adevarat, si n-am motive sa cred altfel, sa-mi explice si mie marii specialisti in sport cum se face ca la 19 editii ale Olimpiadei n-am castigat decat o (UNA) medalie de bronz. Adica in vreo 8 decenii, natiunea aceasta a castigat un loc trei! E comod sa dam vina pe altii si sa nu recunoastem evidenta? Nu suntem facuti pentru performante in aceste sporturi. Daca are vreo vina statul, atunci trebuie sa cautam mai adanc, acolo unde se planifica favorizarea unor ramuri sportive. Asa vom descoperi ca n-ai cu cine! Nu suntem atrasi de astfel de sporturi. Daca pentru bob, sanie sau patinaj ai nevoie de conditii speciale, pentru schi fond sau biatlon sunt pline padurile si muntii patriei de zapada si de tinte. Sau daca vrei sa incurajezi snowboard-ul, nu e nevoie de zapada tot anul ca sa exersezi! Faceti o plimbare prin parcuri si veti vedea o multime de tineri care se distreaza toata ziua pe plansa. Asa ca voi continua sa ma uit la competitii, dar voi ignora comentariile fara noima. As putea sa dau drumul la muzica si sa urmaresc grafica televiziunii pentru a afla castigatorii.

Ma fascineaza precizia cronometrului oficial al Olimpiadei de la Beijing. Odata cu terminarea competitiei, s-a destramat si misterul finisului probei de 100 de metri fluture. Americanul Michael Phelps a fost declarat castigator in fata sarbului Milorad Cavic. Diferenta dintre ce doi nu s-a vazut cu ochiul liber. Motiv pentru oficialii sarbi sa conteste rezultatul validat de arbitri. Disputa a durat cateva zile, pana la finalul Olimpiadei, cand compania Omega a demonstrat ca americanul l-a invins pe sarb, nu la viteza… ci la forta.

Organizatorii au dezvaluit ca probele de natatie sunt castigate daca degetele primului sosit apasa cu cel putin 3 kilograme forta pe peretele bazinului. Aici se incheie partea tehnica a celei mai misterioase victorii de la aceasta Olimpiada. Dedesubturile sunt insa mai suculente.

Phelps a obtinut cu aceasta victorie un statut de “extraterestru”. Este primul om care castiga 8 medalii de aur. Dupa ce in 1972, un alt american a obtinut, tot la natatie, 7 medalii. Phelps spunea intr-un interviu ca succesul sau are o explicatie simpla. Umilit de profesorul sau de engleza din liceu care il facea un ratat, americanul s-a ambitionat sa demonstreze tuturor ca nimic nu este imposibil pentru el. Iata, asadar, cat de usor se poate ajunge la perfectiune! Invinsul sau, sarbul Milorad Cavic este un alt exemplu. Este campion european de natatie si in ciuda imaginii sale negative provocata de presa americana, si-a recunoscut infrangerea. El spune pe blogul sau ca se delimiteaza de gestul federatiei sarbe de natatie care a contestat victoria lui Phelps. Am toate motivele sa cred ca este sincer pentru ca, atunci cand a castigat medalia europeana a avut curajul sa isi asume gestul prin care a fost suspendat, pentru ca s-a manifestat public impotriva independentei provinciei Kosovo.
Doua exemple, care ne arata ce inseamna forta psihica si ambitia. Asa ajung la comportarea romanilor in timpul Jocurilor olimpice. In doua sau trei cazuri, am pierdut la diferente minime, in ultimul moment, o medalie. Diferenta fata de duelul Phelps – Cavic este ca am pierdut totul. Nu am obtinut decat locul patru, bun doar in statistici. Am avut cea mai proasta participare din istoria Olimpiadelor moderne si exista o explicatie pentru asta. Suntem cu psihicul la pamant, nu avem motivatie si ne cautam justificari jenante pentru esec. Am renuntat la vesnicul inamic: arbitrul, si am gasit alt vinovati: conditiile precare de antrenament. Este corect sa argumentezi astfel, daca nu te-ar chema Camelia Potec! Insa tocmai ea, care se pregatea in Franta sa recastige aurul obtinut in vremea cand se antrena in Romania, sa aiba astfel de scuze? Cred ca a ramas cu mintea de romanca… Si de la Olimpiada, trec la fotbalul intern. Daca se mai indoieste cineva ca ne trebuie straini ca sa ne invete sa luptam, iata ce se intampla acolo unde acestia sunt pusi la treaba. Rapid bate pe Dinamo pentru ca strainii au luptat cu mintea pentru victorie. Eu sunt adeptul ca antrenorii si jucatorii straini sa le ia locul romanilor. La fel ca in bussiness. Sa ne invete, sa ne forteze, sa ne concureze. Cum au facut austriecii cu noi in Transilvania. Pacat ca n-au trecut muntii spre sud. Poate ca, acum, aveam si noi ambitia si puterea mentala a ungurilor sau sarbilor.

Pun pariu ca nu stiti care este legatura dintre Azerbaidjan si Jocurile Olimpice! Nu va ganditi la vreun azer medaliat cu aur, caci n-au fost decat trei, in toata istoria Olimpiadelor. Tara asta, plina de petrol si sub autocratismul baiatului fostului presedinte fondator, a fost aproape de un succes istoric. Organizarea Jocurilor olimpice din 2016, la Baku!

A pierdut cursa in favoarea unor orase “modeste” ca Chicago, Tokyo, Rio de Janeiro sau Madrid. A trecut neobservata aceasta candidatura exotica, poate si pentru ca lumea sportului se pregatea de startul jocurilor de la Beijing un alt oras “ciudat” care ne-a oferit doua mostre de inselaciune la scara planetara. Pe mine m-a uimit tupeul presedintelui Ylham Aliyev. Un personaj, ramas in memoria colectiva a romanilor prin doua aparitii monumentale.
1.A fost prezent la inaugurarea unei alei (care-i poarta numele) in sectorul 2

2.L-a impresionat pe premierul Tariceanu cu arma sa secreta: doamna Aliyev

In lumea occidentala, Aliyev este considerat un lider autocrat. El este cel care le-a dat ordin supusilor sa mai rareasca tablourile personale care impanzesc capitala Baku, mai ceva decat reclamele. Gestul era un “dar” pentru opozitia politica firava din Azerbaidjan si un semn pentru alegatori ca nu e nevoie sa-l realeaga in unanimitate… Pe site-ul oficial al presedintiei am gasit un alt “cadou”: presa apreciata de presedinte, primeste alocatii anuale, un fel de plata pentru modul cum isi face datoria. Si tot de pe site-ul oficial descopar cum se mareste salariul sefului statului. Dansul isi acorda, cu de la sine putere, salariul. Intr-un mod original, nemaintalnit vreodata: inlocuieste sutele cu miile si in sase ani isi indexeaza de zece ori venitul:

The Decree of the President of the Republic of Azerbaijan on Augmenting the Individual Stipend of the President of the Republic of Azerbaijan

1. The amount of the Individual Stipend defined in Item 2 of the Decree number 715 and dated 11 June 2002 of the President of the Republic of Azerbaijan “On Establishing the Individual Stipend of the President of the Republic of Azerbaijan” is to be augmented via replacing the words “seven hundred fifty” by the words “thousand” (…)
 

Ar mai fi multe de povestit despre aceasta tara frumoasa care, cu doar 9 milioane de locuitori, visa… prin liderul sau, la organizarea unei Olimpiade. Banii pentru el nu sunt o problema. A promis un oras olimpic ca-n basme:



Pentru ca astfel de proiecte sa devina realitate, 20 de miliarde de dolari erau puse la bataie. Toata suma provine din exploatarea zacamintelor de petrol. Cu alte cuvinte, nu conteaza cat ne costa, avem de unde! Americanii, britanicii si altii ca ei ne finanteaza din greu pentru petrolul de sub noi. In loc sa dea banii pentru modernizarea tarii si transformarea sa intr-una democratica, presedintele Aliyev prefera sa ramana in istorie. Exact ca Mao, Kim Ir Sen, Stalin, Castro. Si Ceausescu este bun de luat, ca exemplu. A facut el cea mai mare cladire din lume? A organizat Romania, Universiada? De ce n-ar putea si marea natiune azera sa fie gazda unei Olimpiade?