Meseria noastra este de a le da oamenilor nu ceea ce-si doresc, ci ceea ce decidem noi ca ar trebui sa aiba. RICHARD SALANT, fost presedinte CBS

Cand vreau sa aflu adevarul, fara sa cunosc realitatea din spatele unor decizii, urmaresc opinia unor actori politici majori relativ la o afirmatie directa si grava care ne priveste pe toti. Cand Traian Basescu insista pe conspiratia mogulilor de presa impotriva sa, ma uit cu interes ce pozitie adopta adversarii sai politici. Cand acestia tac malc si evita macar sa respinga teoria presedintelui, inteleg ca realitatea este cea prezentata de Basescu. Cand Oprescu isi permite sa spuna ca trebuie sa plateasca pentru fiecare procent meritat sau nu in sondaje, iar ceilalti contracandidati improasca opinia publica cu cifre fantasmagorice, il cred pe autorul afirmatiei. De ce? Recititi citatul din introducere. Pe de alta parte, remarc apetitul obositor al unora care mananca fara suflare cuvantul dictatura. Ii inteleg ca si-au stabilit ca strategie electorala sa identifice diavolul, dar ii atentionez sa evite joaca de-a dictatura. In 1954, senatorul William Jenner spunea : “In prezent, calea spre dictatura in Statele Unite poate fi urmata prin mijloace perfect legale; nevazuta si neauzita de Congres, presedinte sau popor… Aparent avem un guvern constitutional. In interiorul sistemului nostru politic si guvernamental opereaza, insa, alta organizatie, o elita birocratica.”
Era perioada anti-comunistilor paranoici, cand teama reala de dictatura a alimentat acte justitiare excesive. Atentie, insa, dictatura nu este obligatoriu a unui om! Poate fi si a unei majoritati parlamentare sau a unei organizatii oculte.

PS: Din cate stiu, cercetatorii au reusit sa conduca un experiment cu maimute care au inlocuit, cu succes, oamenii la masa de joc.

Dar iata cum politicul este in toate si influenteaza absurd pana si o organizatie apolitica. La fel ca in Consiliul de Administratie al TVR, pozitiile de membru al CA in BNR trebuie sustinute de partide. Persoanele vizate sunt fie reputati finantisti care au fost candva membri ai unor guverne, fie specialisti fara carnet de partid. Este suficienta, insa, o incordare a relatiilor de putere la nivelul Parlamentului, ca aceste cutume sa fie date uitarii. Pentru ca PSD nu-l doreste pe Daniel Daianu (propunere agreata anterior si de PDL), au fortat PNL sa vina cu o alta varianta. Peste noapte, Bogdan Olteanu a fost propus si votat. Multi sunt uimiti sau revoltati. Eu zic ca nu conteaza atat de mult oamenii, cat mai ales principiul. Asadar, poti sa reprezinti interesele statului si acolo unde nu te pricepi. Iar ce este mai deprimant, daca un partid vrea sa blocheze accesul in functii executive apolitice, o poate face. Unii dintre membrii CA al BNR sunt acolo prin bunavointa diferitelor partide care au condus Romania. Inca de pe vremea CDR-ului. Acceptabil, cat timp aceste persoane sunt pregatite profesional si validate de organisme internationale. Dar este pentru prima oara cand un membru activ al Parlamentului, care mai este si membru al unei comisii care audiaza candidatii, ajunge in CA al BNR. Aceasta situatie este fara precedent si pune sub semnul intrebarii sinceritatea unor lideri politici care jura ca se lupta cu amenintarea unei dictaturi. Tocmai ne-au oferit un contraexemplu ca scopul lor este scuzabil, chiar acceptabil. Raman surprins cum poate Crin Antonescu sa gireze acest targ si ma intreb ce ii mai diferentiaza pe candiatii la prezidentiale, cat timp toti servesc cu prioritate interesele de partid. Este evident ca un discurs antisistem, precum cel al lui Sorin Oprescu, va penetra puternic in randul electoratului nemultumit si satul de politica. Astfel de exemple stirbesc si mai mult credibilitatea acelor lideri care promit reformarea partidelor si o Romanie mai buna. Pentru cine?

PS: Ma intreb, de 20 de ani, cine il propune cu atata succes pe Mugur Isarescu la functia de guvernator?

PS: S-a terminat, asa cum era stabilit. Pe 1 octombrie, PSD paraseste Palatul Victoria. De azi incepe campania electorala.

De exemplu, inteleg ca Ion Iliescu a redevenit eminenta cenusie de care are nevoie liderul PSD. Exploatandu-i slabiciunea, Mircea Geoana l-a convins ca fidelitatea fata de o cauza comuna este mai necesara ca oricand. Dar sprijinul lui Ion Iliescu nu-i asigura candidatului PSD accesul in turul doi! Este vorba doar de confortul psihologic si de delimitarea fata de Sorin Oprescu. Insa, nimeni nu-i poate garanta lui Mircea Geoana ca simpatizantii PSD nu vor vota masiv cu doctorul, daca ultimul ajunge in finala.

Alt exemplu: banii. Daca nu cumva este o tactica surpriza, anuntul ca n-ai bani pentru campanie este echivalent cu sinuciderea. S-ar putea ca Mircea Geoana sa spuna adevarul pentru ca, in acest moment, niciun sponsor normal la cap nu pariaza pe cineva care nu stie nici macar daca va fi nominalizat drept candidat. Pe de alta parte, intrarea lui Sorin Oprescu in cursa il face pe candidatul PSD mana moarta pentru sponsori. Doctorul are milioanele deja asigurate, are sedii si zeci de mii de oameni pregatiti. Si mai are ceva: un sprijin pe care Mircea Geoana l-a pierdut, daca nu cumva a blufat si nu l-a avut niciodata. Cand doar un candidat este invitat la Anul Nou evreiesc si intamplator acolo este si ambasadorul american, se cheama ca esti frecventabil. Asta ca sa folosesc un eufemism!

Ultimul exemplu: sondajele. Cand cineva spune despre adversar ca este pe tobogan si ca nu-l mai voteaza nimeni, cu siguranta este o exagerare menita sa-i demoralizeze pe potentialii votanti. Daca Traian Basescu este atacat la intentie de vot, prin vorbe si sondaje comandate de adversari, inseamna ca lucrurile stau cam asa: Basescu este la scorul lui din ultimele luni, Geoana nu poate mai mult de 22 la suta, Oprescu se apropie de el si ii fura din votanti. Pare de bun simt ca PSD sa astepte pana in 2 octombrie – cand expira ultimatumul pentru actualul lor candidat. Daca acesta nu se apropie de scorul partidului, vorba ceea: Houston, we’ve got a problem! Consultantii americani stiu mai bine despre ce vorbesc. Asa se explica un tur de forta prin media. Rezultatele le vom vedea peste o saptamana.

Devin tot mai convins ca n-are importanta pentru viata mea cine este presedinte. O sa spuneti ca persoana conteaza. Eu spun ca, in aceasta tara, persoana conteaza doar daca are curaj si principii de fier ca sa schimbe parcursul nostru nefericit. Asadar, ce poate face un alt presedinte, din cei pe care ii stim, pentru romani? Mai nimic. Sistemul politic este anchilozat si pervertit. Relatiile de afaceri sunt dependente de strategiile Guvernului si de aranjamentele institutionale. Administratia este la picioarele alesilor locali iar promovarea si inovatia sunt permise doar daca te accepta decidentii politici. Ce mai poate face un viitor presedinte in aceasta tara? Sa inchida ochii, ori sa-i favorizeze pe cei din camarila lui. Si atunci de ce sa mizez pe un candidat? De ce sa-mi fac sperante? Venirea lui Oprescu va fi doar o adiere de vant, chiar daca forte interne si mai ales externe il ghidoneaza cu mare precizie. Retragerea lui Radu Duda este o dovada ca profilul independentului mesianic i se potriveste doctorului, si nu printului.  Pastrarea lui Basescu va legitima vanatoarea de vrajitoare si prosperitatea acolitilor. Ceilalti candidati (Geoana si Antonescu) vor fi datori vanduti sponsorilor politici si oamenilor de afaceri. In ei imi pun cel mai putin baza, fiindca vor transforma rapid functia prezidentiala intr-o interfata pentru samsari. De ce nu mai cred in nimeni? Pentru ca in acest an plin de lovituri grele pentru romani, in care responsabilitatea si altruismul erau necesare, am fost agresat de mizeria mentala si morala a prea multor politicieni. Chiar si in saracie, ei continua sa insele si sa se indestuleze din resursele imputinate ale tarii. Un guvern incompetent sau indolent ne-a demonstrat ca nu este suficient sa ai un presedinte capabil. Nu-l poti acuza pe Basescu de handicapul celor care ar trebui sa aplice politici publice. Nu poti da vina pe un singur om cand doua partide, pe tacute, incalca drepturile propriilor cetateni, ii umilesc cu minciuni si promisiuni, sfideaza statul de drept si ignora separatia puterilor in stat. Reactia Guvernului olandez este o dovada ca in Occident, lumea este ingrijorata de directia periculoasa spre care ne indreptam. Majoritatea parlamentara, care trebuia sa salveze Romania, este pretextul pentru legiferarea abuzului. Cat timp acesti oameni sunt cei care detin puterea executiva, orice presedinte este decorativ. Asa ca le urez sa se chinuie la fel ca noi. Stiu bine ca o campanie electorala este cel mai dificil moment din viata unui politician. Multi clacheaza, se imbolnavesc sau innebunesc. Sper din tot sufletul sa ramana cu sechele pe viata, asa cum ni se intampla noua celor care ii sustinem in inconstienta noastra.

Este cutumiar si aseptic sa nu dezvalui tactica stabilita, ca sa nu mai vorbim de strategii. Asadar, daca aflam ca PSD “se cere afara” din Guvern, daca il auzim pe domnul Blaga ca unele ministere “nu fac nimic” sau ca presedintele “ii tine in brate” fara rost pe membrii cabinetului, nu va faceti iluzii! Sunt doar mesaje pentru prostime. Sunt metode banale de raspuns la mutarile anterioare ale adversarului. Pot fi diferite explicatii pentru asemenea directii. Oricare ar fi ele, nu exprima adevarul, cel mult o nuanta de adevar. Perdele de fum sunt armele favorite ale partidelor. Ele se pricep de minune sa arunce praf in ochi si sa aplice lovituri publice usor de disimulat in alte actiuni. Arta unui observator instruit nu este sa contabilizeze atacurile si sa masoare efectele, ci sa filtreze mesajele si sa le recompuna in cheia corecta. Pentru asta, insa, ai nevoie de instrumente si de informatii corecte. Putini insa dispun de ele si o mana de oameni au capacitatea sa le interpreteze. Acestea fiind spuse, putem apela acum doar la scenarii. Si dupa cum se stie, acestea au marele dezavantaj ca se pot schimba foarte des. Cum toata lumea isi da cu parerea, fac si eu o prinsoare. Ma astept ca pana in septembrie sa nu mai avem acest Guvern. Presedintele isi pregateste terenul sa elimine, printr-o lovitura de imagine spectaculoasa, ambele partide de la guvernare. Locul lor va fi luat de un cabinet de tehnocrati condus, cel mai probabil, de un om apropiat Cotroceniului. Marea gaselnita va fi distantarea viitorului candidat Basescu de PDL. In acest fel, pozitia de independent va fi usor de acceptat de electorat. Sprijinul politic in campanie va functiona dupa modelul din primavara. PSD va fi obligat sa sustina candidatura altui independent: Sorin Oprescu, sprijinit masiv de miscari politice europene. Cine va castiga in acest duel, este greu de spus acum…