Fiti barbati, baieti!

Un jurnalist — Mon, 14 Dec 2009 10:55:36 +0000

Dupa inregistrari deocheate, trucate sau cu iz de mita, vine artileria grea a perdantilor: amenintarile cu… o sa vezi tu ce patesti! De cand ma stiu am primit amenintari. Mai mici sau mai mari. Mai gogonate sau mai serioase. Acum vad ca politia lucreaza de zor sa afle cine l-a amenintat cu moartea pe eternul candidat la functia de premier. Domnul Klaus, cum i se spune, a primit o scrisorica murdara. Big deal. Sa va spun eu de cate ori am fost amenintat fizic sau in fata. O data de mafiotii italieni pe care i-am deconspirat, din prea multa insistenta, intr-un reportaj tv. Nu m-a aparat nimeni, nici macar politia, desi era normal, cat timp mardeiasul trimis era fost ofiter de investigatii criminale. Imi aduc aminte de un fost mogul, domnul Paunescu. Cu ajutorul unei cartite, am aflat unde s-au dus 250 de milioane de dolari din contul detinut de acesta la Bancorex. M-a cautat cu oamenii sai sa ma convinga sa renunt. Au reusit sa-mi sperie, insa, sursa, care a fugit din tara pentru totdeauna. Nu-i uit nici pe mineri, in ianuarie 1999, cand Miron Cozma l-a luat ostatec pe prefectul de Valcea iar eu am evitat, in ultima clipa, cateva bate si dale din asfalt. Mai vreti? Cand eram la Guvern primeam scrisori anonime pline de date confidentiale, unele reale. Eram amenintat cu tot felul de acuzatii pe care le stiam false. Dar acele mizerii nu ajungeau doar la mine. Faceau turul sefilor mei, astfel incat macar unul sa “muste” din intoxicare. Am mai primit amenintari si dupa 2005, cand unii (suparati ca mai traiesc), mi-au dat cateva telefoane de amenintare. Va imaginati ca le-am verificat pe toate si n-am descoperit altceva decat un telefon public, o cartela telefonica sau un plic fara amprente. Asa ca le urez primarilor amenintati de PD-L, jurnalistilor anti-Basescu si domnului Johannis sa fie barbati. Vor supravietui. Nu se moare din atata, credeti-ma!

Cu mainile patate

Un jurnalist — Wed, 04 Feb 2009 00:43:32 +0000

Oamenii nu invata nimic din greseli. Au memoria scurta si repeta experientele nefaste prin care trec. Dar tot oamenii sunt aceia care sunt la originea binelui si a raului. De obicei remarcam raul si ignoram sau minimalizam binele. Este in natura lucrurilor sa fim predispusi la uimire perpetua cand unii semeni au un comportament bizar. Ne imaginam ca acestia isi satisfac setea de dreptate prin acte de bravura de care noi nu suntem capabili. Cand am vazut ca un om de pe strada a intervenit si a platit cu viata pentru incercarea de prindere a autorului atacului armat de la Brasov, mi-am adus aminte de toate acestea. Si mi-a revenit in minte cum mi-am petrecut o parte din viata printre cei care aplica si impart dreptatea. Ani de zile, o inconstienta neinteleasa m-a facut sa patrund inlauntrul sistemului judiciar. Cu cat ma apropiam mai mult de birourile procurorilor, de camerele polititistilor si de salile de judecata ale instantelor, intelegeam ca pasesc intr-o alta lume. Ii aud pe ziaristi si pe indivizi priceputi sa mestece vorbe ca sistemul este putred, corupt, abuziv. Pot sa depun marturie ca de multe ori au dreptate. Dar ei nu stiu decat din auzite. Ei simt ca este asa cand vad deschiderea involuntara a cate unei “supape”. Adevarul este mult mai dur. Cand am vrut sa scriu despre afacerea Bancorex, am dat peste fostul presedinte al bancii, Razvan Temesan. Multi il considerau un zeu. Si chiar era, daca te gandesti ca apartamentul lui (in care am fost invitat) era o fortareata cu camere de supraveghere si alte tehnologii rare pentru vremurile de atunci. Acest om era mai important decat un prim ministru fiindca prin mana lui treceau toate fondurile valutare ale statului. Dar a venit vremea sa plateasca si nu putea fi singur in aceasta “aventura”. Unul dintre fratii Paunescu era vizat. Am fost nevoit sa aflu secretele lor bine pazite printr-un angajat care a acceptat sa spuna in ce fel se faceau albi, banii negri. Acel om a fugit din tara, la doua saptamani dupa ce au aparut datele compromitatoare. Nu va mai veni niciodata inapoi. Un alt caz uitat: colonelul Capatana. Era seful antidrog si la un moment dat n-a mai suportat sa taca. Mereu capturile si traficantii de droguri dispareau din mana politiei. S-a hotarat sa dea in vileag retelele protejate la nivel inalt. A fost imediat arestat sub un motiv inexistent. A stat incarcerat, fara aparare, doua luni si apoi a disparut subit. Intamplator sau nu, am fost contactat de cineva din familia lui care m-a rugat sa spun adevarul. Desi stiam ca ma expun la un pericol urias, am acceptat. Am publicat documente care au dus la indepartarea unor generali din politie. Nu s-a intamplat cum era normal, ca o pedeapsa, ci au fost inlaturati pe ascuns. Fusesera deconspirati. Colonelul a fost norocos. O alta tara a decis sa-l salveze, sa-i schimbe identitatea si sa-l tina sub protectia sa. Oamenii se mira de legaturile mafiei cu autoritatile. Ce naivitate! Un mafiot italian ascuns in Romania a vazut la televizor un reportaj in care ii dezvaluiam locatia si identitatea reala. Dupa cateva minute de la difuzarea materialului, am fost somat de un necunoscut sa ma prezint la o intalnire cu o persoana importanta. Un coleg din presa ii pusese la dispozitie toate datele mele: telefon, nume, adresa. M-am intalnit cu el si am aflat ca este fost politist la operatiuni speciale, aflat in slujba mafiotului… Si, la final, o alta amintire: unii inculpati joaca rolul de tap ispasitor. Cum era celebrul colonel Trutulescu. Militar disciplinat, acesta a preluat asupra lui o afacere despre care altii ar putea spune mai multe. Stia ca nu va fi lasat nicioodata “singur”. Nici macar in biroul anchetatorului, desi din cu totul alte motive. Anchetatorii stiau ca este un gest “colegial” sa-l trateze cu respect pentru serviciile aduse statului. Cu tigari, whiskey, cafele, table si pizza. N-am apucat sa mananc decat o felie, oferita cu generozitate de procurori. Nu mai aveam chef de nimic dupa ce acestia, zambind, mi-au spus ca telefonul imi fusese ascultat pe toata perioada anchetei.

PS: Dupa decenii de razboi cu mafia, statul italian a reusit doar sa-i slabeasca puterea. Noi insa suntem de-abia la inceput. Nici macar in conflict n-am intrat cu mafia…

Claudiu Lucaci » paunescu

Fiti barbati, baieti!

Cu mainile patate