Stiu ca n-o sa fiu foarte popular printre bugetari, dar sunt de acord cu reducerile de cheltuieli, in toata administratia. Mai putin cu diminuarea pensiilor, insa asta este o discutie care tine de minciuna veche de 20 de ani ca noi suntem un stat solidar si social. Anunturile presedintelui consfintesc o caricatura de democratie. Cand seful statului il tine acasa pe primul-ministru si ii da ordin sa stea de vorba cu FMI, in timp ce expertii amenintau cu incetarea de plati, inseamna ca am luat-o razna. Cand acelasi sef al statului il ascunde pe seful Guvernului ca sa preia fraiele si sa inceapa razboiul cu asistatii, inseamna ca premierul Boc n-a mai suportat umilinta si s-a spanzurat de un… bonsai.

Acestea au fost glumele amare. Urmeaza si partea tragica. Dupa un an si jumatate, au venit aia din strainatate sa ne spuna ca joaca de-a restructurarea s-a terminat. Suntem la un pas de default (dezastru) si nici acum PD-L n-a dorit sa recunoasca prapastia in care ne-a adus. Nu singur. De vina este si PSD-ul lui Geoana. Ambele partide si-au jucat la loteria alegerilor credibilitatea si responsabilitatea. Nu vor mai putea niciodata sa recupereze increderea pierduta a romanilor. Si mai este un vinovat: PNL. Din 2005 pana in 2008, acest partid a crescut cu sute de mii de posturi schema de personal bugetara. Toate aceste cadouri au alimentat pofta clientelei politice care n-a fost starpita nici dupa 2009, cand criza ne-a lovit.

Imi este clar acum ca acesti politicieni sunt periculosi pentru popor. Ne-au amagit, inselat, mintit. Iar acum, cand vine vremea scadentei, nu sunt in stare sa plece capul de rusine. De vina sunt toti, prin urmare nu au de ce sa planga pe umarul bugetarilor sau pensionarilor. Ar trebui sa taca ori sa accepte ca suntem aproape de faliment. Ca banii din salarii au fost daruri nemeritate. PD-L ar trebui sa inceapa restructurarea cu propriii sai clienti. Dupa ce i-au indepartat pe cei indezirabili, e randul lor sa renunte la pomana data cateilor.

Omul gras de care vorbea Traian Basescu este umflat, INTOTDEAUNA, de partidul aflat la putere, nu de o entitate extraterestra. Sa faca bine trimisul sau pe Pamant, daca a scapat din stransoarea latului din pomul japonez, si sa treaca la regim drastic de slabire. In cateva luni poate ajunge la greutatea celor slabi si multi.

Am ignorat ultima gaselnita a Guvernului in materie de “dreptate sociala” si solidaritate specifica “dreptei” populare. Am inteles ca sunt din nou chiabur, pe forma noua. Comunistii i-au pedepsit pe bunici pentru ca aveau ceva proprietati minuscule. Astia de acum (scuze, dar chiar nu stiu orientarea lor) ne ciopartesc drepturile, pana cand, unele, vor deveni obligatii. Ultima data cand am stiut cat este alocatia pentru copii era jumatate din cat este acum. Nu mai tin minte cum arata hartiuta de instiintare, fiindca banii trebuie sa fie ai copilului si nu ai parintelui. Acum, insa, aud ca sunt suspect de bogatie. Pai, daca am salariul mai mare decat media nationala! Iar copilul este vinovat pentru veniturile mele. Bun. Pot sa traiesc cu asta, fiindca oricum acei bani riscau sa ajunga in alimentele fast-food vandute langa scoala. Iata cum Guvernul se ingrijeste de sanatatea copiilor, mi-as putea spune optimist, in sinea mea! Vad, insa, ca acelasi Guvern le vrea binele pensionarilor… Sa le ia tuturor impozit pe pensie. Nu aia mare, ci aia mica, sub 1000 de lei. Fantastic. Motivul: pai ce, ei nu sunt tot oameni? De ce sa-i exceptam de la impozitare, ca doar respira acelasi aer ca si restul! Inteleg ca este foame de bani. Inteleg ca suntem la limita dezastrului. Dar poate statul acesta strangator sa-mi explice de ce ne ia din venituri pentru CAS, pensii, somaj, ASS, impozit si nu ne plateste dobanda? Pot sa-mi spuna administratorii astia inteligenti din ce ratiune economica s-a intrupat confiscarea lunara  a unui procent insemnat din veniturile mele, pe care le primesc ca pomana, peste 40 de ani, la valoarea pe care o dicteaza ei? Sau de ce platesc somaj si asigurari de sanatate, precum un sclav, dar am mari sanse sa muncesc pana la pensie si sa ma imbolnavesc o data si bine, dupa care mor? Cand voi primi raspunsul, voi accepta ideea de solidaritate nationala. Iar daca ma convinge cineva, poate voi accepta si ca se face dreptate.

PS: Nu mai este cazul sa astept un raspuns. Guvernul renunta, daca a avut in intentie, la impozitarea pensiilor mici.

Toleranta mea fata de Guvernul Boc a scazut vertiginos spre zero. Nu este nici mai prost, nici mai bun, in termeni de eficienta, decat altele. Este, insa, lamentabil comunicational si periculos pentru sanatatea populatiei. Nu credeam ca a te pretinde popular (ideologic) poate inseamna si populist. Dar faptele confirma paradoxul.

(more…)