Stiu ca n-o sa fiu foarte popular printre bugetari, dar sunt de acord cu reducerile de cheltuieli, in toata administratia. Mai putin cu diminuarea pensiilor, insa asta este o discutie care tine de minciuna veche de 20 de ani ca noi suntem un stat solidar si social. Anunturile presedintelui consfintesc o caricatura de democratie. Cand seful statului il tine acasa pe primul-ministru si ii da ordin sa stea de vorba cu FMI, in timp ce expertii amenintau cu incetarea de plati, inseamna ca am luat-o razna. Cand acelasi sef al statului il ascunde pe seful Guvernului ca sa preia fraiele si sa inceapa razboiul cu asistatii, inseamna ca premierul Boc n-a mai suportat umilinta si s-a spanzurat de un… bonsai.

Acestea au fost glumele amare. Urmeaza si partea tragica. Dupa un an si jumatate, au venit aia din strainatate sa ne spuna ca joaca de-a restructurarea s-a terminat. Suntem la un pas de default (dezastru) si nici acum PD-L n-a dorit sa recunoasca prapastia in care ne-a adus. Nu singur. De vina este si PSD-ul lui Geoana. Ambele partide si-au jucat la loteria alegerilor credibilitatea si responsabilitatea. Nu vor mai putea niciodata sa recupereze increderea pierduta a romanilor. Si mai este un vinovat: PNL. Din 2005 pana in 2008, acest partid a crescut cu sute de mii de posturi schema de personal bugetara. Toate aceste cadouri au alimentat pofta clientelei politice care n-a fost starpita nici dupa 2009, cand criza ne-a lovit.

Imi este clar acum ca acesti politicieni sunt periculosi pentru popor. Ne-au amagit, inselat, mintit. Iar acum, cand vine vremea scadentei, nu sunt in stare sa plece capul de rusine. De vina sunt toti, prin urmare nu au de ce sa planga pe umarul bugetarilor sau pensionarilor. Ar trebui sa taca ori sa accepte ca suntem aproape de faliment. Ca banii din salarii au fost daruri nemeritate. PD-L ar trebui sa inceapa restructurarea cu propriii sai clienti. Dupa ce i-au indepartat pe cei indezirabili, e randul lor sa renunte la pomana data cateilor.

Omul gras de care vorbea Traian Basescu este umflat, INTOTDEAUNA, de partidul aflat la putere, nu de o entitate extraterestra. Sa faca bine trimisul sau pe Pamant, daca a scapat din stransoarea latului din pomul japonez, si sa treaca la regim drastic de slabire. In cateva luni poate ajunge la greutatea celor slabi si multi.

Unii m-au inteles gresit acum cateva zile cand vorbeam despre un alt PSD. O mica parte din vina imi apartine. Am amestecat o problema personala cu una conceptuala, de substanta. Raman fidel analizei politice si din aceasta perspectiva caut sa-mi raspund unor intrebari declansate de evolutia actorilor politici. De exemplu, am remarcat la liderul PSD ca n-are un speechwriter valoros. Sau, daca-l are, produce erori majore.

(more…)

Procedurile parlamentare si constitutionale sunt, adesea, reguli facultative pentru toti politicienii. Mai ales acum, cand campania electorala le-a luat mintile. De cand nu mai avem Guvern, o majoritate ad-hoc formata din PSD, PNL, UDMR si grupul minoritatilor detine controlul politic. Fosta majoritate a devenit minoritate, dar are puterea executiva. Suntem intr-un caz hibrid de coabitare intre doua forte politice adverse. Problema politicienilor este ca fiecare doreste mentinerea situatiei actuale, insa folosind retorica dintr-un moment viitor, cel ulterior alegerilor. Din aceasta cauza, blocajul va continua pana cand un nou vot popular va permite o solutie rezultata din puterea legii. In aceste conditii, ramane pentru mine o curiozitate modul in care media intelege sa respecte echilibrul reprezentarii in dezbaterile publice. In mod normal, majoritatea, indiferent din cate partidulete este compusa, are un singur reprezentant in studiou. La fel si minoritatea. Totusi, media care favorizeaza curentul antibasescu creeaza permanent un raport disproportionat de 2-3 la unu. Aceasta stare de fapt este doar o constatare, dar ea exprima – pentru cei care inteleg dincolo de aparente – cine detine controlul in opinia publica. Dupa cum se poate vedea, lipsa de echilibru asigura artificial, dar benefic pentru scopul comun, impresia unei majoritati de voci si de opinii, convergente. O astfel de strategie va fi eficienta mai ales in turul doi, atunci cand orice candidat ar ajunge sa se infrunte cu actualul presedinte va avea de partea sa media favorabila majoritatii ad-hoc. Abia in acel moment se va vedea forta trusturilor de presa, iar Traian Basescu va descoperi o alta fateta a sintagmei “impunerea consensului”.

Nu stiu cum vi se pare voua, dar tevatura asta politica mi se pare interesanta si haioasa. Stiu ca ma veti admonesta pentru inconsecventa. Am spus ca nu mai scriu despre acest subiect, insa fac un intermezzo, fiindca suntem intr-un moment istoric. Fara indoiala, spectacolul nu ne va schimba viata. Dar trebuie sa consemnam cu totii dovada ca politicienii pot fi jucatori de poker in timpul liber.

(more…)

Nu sunt un opozant al alegerilor uninominale. Din contra, am convingerea ca alegerea populara inseamna votul direct si nu cea proportionala. Dar ceea ce a fost in Romania n-are nicio legatura cu principiul respectiv. Intuiam inca din iarna trecuta ca modificarea adusa proiectului Pro Democratia va fi substantiala si influentata puternic de frica politicienilor de a lasa in mana romanilor decizia de accedere spre functiile publice. Stiam, inca de atunci, ca PNL si PSD au schimbat filozofia sistemului de vot cu o procedura mixta dar favorabila celor cu sanse mai mici de alegere. Pentru ca redistribuirea, pragurile alternative si proportionalitatea mandatelor nu erau decat forme mascate de intoarcerea la votul pe lista. Acum, ca alegerile au trecut, am si confirmarea. Iata cateva exemple:
Bogdan Olteanu, finul domnului Tariceanu, si-a facut bine calculele. Si nu este un eufemism, cand spun asta. Chiar a calculat matematic cum poate ajunge de pe locul 3 in Parlament, Nefiind o figura indragita si nici macar credibila pentru alegatori, singura optiune era sa caute un colegiu mic din care sa adune mai multe voturi decat media circumscriptiei in care a candidat. L-a gasit intr-un sector din Bucuresti unde primii doi contracandidati l-au surclasat, dar degeaba; acestia vor ramane acasa. Domnul Olteanu vine in fata lor deoarece PNL are prin algoritm dreptul sa obtina un mandat din colegiile unde nimeni nu a atins 50 la suta +1. Singura grija a domnului Olteanu era sa obtina procentual mai mult decat media de 15 la suta a liberalilor care au candidat in Bucuresti. Si asta n-a fost o problema. La fel stau lucrurile si pentru multi alti liberali: Crin Antonescu, Ludovic Orban, Cristian Topescu, etc. Ei n-au obtinut nici macar primul loc in colegiul lor dar vor fi in Parlament fiindca redistribuirea le da, la gramada, acest drept. Va mira ca PNL a ajuns sa decida viitorul Guvern? Acest partid care obtine mandate doar la redistribuire si numai pe votul pe lista? Daca va mirati, nu uitati cine a stabilit algoritmul de redistribuire, cine a trasat colegiile si cine a organizat alegerile.
Alt caz interesant:
Norica Nicolai si Doru Ioan Taracila. Ambii si-au impartit circumscriptia din Calarasi in doua colegii. Era un non-combat in care le trebuiau doi “iepuri”. Fiecare si-a trimis un candidat, fara sanse teoretice, in speranta intemeiata ca vor obtine mai multe voturi decat ei. Dar ghinion! Unul dintre outsideri l-a depasit pe domnul Taracila si, la redistribuire, a castigat mandatul de senator pentru PNL. Norica Nicolai a avut cele mai multe voturi in colegiul sau dar a pierdut fiindca nu a atins aceeasi medie locala care i-a salvat pe colegii sai din Bucuresti. Asadar, cei doi grei ai politicii si-au facut calculele dar le-au gresit. A intervenit o defectiune neprevazuta. Iepurele a terminat cursa primul fiindca nimeni nu a fost atent la el.
Iata doua situatii care confirma teoria mea. Avem un fel de vot pentru persoane dar cine stie sa calculeze bine poate sta linistit inca dinainte de a se inscrie pe listele electorale.