Asa – zisii reformatori din PDL s-au infruntat, din nou, cu asa – zisii membri ai garzii vechi. Este, la diferenta de un an, a doua cruciada pornita de “lupii tineri” si zdrobita dureros pentru ei de tabara veteranilor. Recent, intrebam o persoana care candida la un concurs de angajare, cum explica publicului, in cateva cuvinte, ca Blaga, Berceanu si Videanu sunt exponentii grupului conservator, iar Voinescu, Macovei si Preda sunt din grupul reformator? N-a avut decat o replica simpla, ii vom denumi prin sintagma: asa – zisii!

Pornind de la aceasta stranie prejudecata, m-am intrebat: de ce le place oamenilor sa puna etichete pe care, fie nu le inteleg, fie nu le incarca de substanta? Pentru ca, in general, cineva lanseaza mesajul, iar restul, fara discernamant sau in scop manipulatoriu, il disemineaza. Astfel, este usor sa-i vezi in culori sumbre pe unii si vesele pe altii. In cazul de fata, grupul celor recenti din PDL a capatat alura de reformatori, energici si integri, pe cand cei din esalonul veteranilor sunt expirati, murdari si refractari la schimbare.

Ambele tabere au propriul punct de vedere valid. Fiecare se lupta pentru o strategie considerata potrivita. Intrebarea este: cine a stabilit valoarea de adevar a acestor strategii? Pana ieri, nimeni. Abia votul colegilor de partid a transat problema? Printr-un vot de blam usturator acordat “apostolilor” schimbarii. Si atunci, cine i-a lasat sa creasca si i-a ajutat sa-i infrunte pe liderii vechi? Sa fie oare grupurile de lobby (externe partidului), revistele de intelectuali simandicosi, un ucaz de la Cotroceni?

Una dintre cele trei variante ale scenariului este valida, cat timp obiectivul este comun: debarcarea celor puternici. In aceste conditii, mi se pare legitima rabufnirea liderilor actuali din PDL la desele atacuri venite din partea “reformatorilor”. Interpretarea lor este aceea ca predarea stafetei nu se poate face cu si la decizia intelectualilor rafinati vopsiti sau miruiti ca politicieni cu detenta exponentiala. Blaga, Berceanu si Videanu nu pot uita ca, in 2007, s-au grefat pe corpul unui partid refractar la implanturi multe nume de outsideri care si-au lansat rapid un proiect de “modernizare”.

Ca la orice organism care accepta cu greu un corp strain, operatia n-a fost un succes. Nici la PSD sau PNL nu exista diferente, asa cum isi imaginau (cu naivitate) noii recruti. Rezistenta la schimbare, reactiile inertiale greoaie si fidelitatea fata de grup sunt determinante in grupurile politice. Multi se arunca de mici in acest creuzet uman,  in speranta ca, prin sacrificii nenumarate si dupa un timp indelungat, urca pe scara ierarhica. Odata ajunsi acolo, nu vor ceda niciodata puterea, in interior sau exterior, de bunavoie sau la un indemn exotic.

Aceasta este politica romaneasca si n-o va schimba nimeni, nici PDL si nici Traian Basescu. Daca am vrea altceva, noi cei care ii creditam pe membrii de partid, prin tacere sau prin vot, am alege, in loc de “feudalism” politic, democratia americana, de exemplu. Acolo, politia l-a pus la podea pe un senator al statului Wisconsin care a nesocotit o decizie a instantei. Desi actul in sine al acelui senator era minor, ofensa adusa aplicarii legii era majora. Sa ne amintim acum, in ce fel se respecta legea la noi, cum se intimideaza angajatii statului in fata purtatorilor de functii si vom gasi raspunsul la infrangerea asa – zisilor reformisti. La primul lor esec, spuneam ca Preda, Macovei & co. au idei bune, dar nu au gasit calea sa le puna in practica. Acum, cand lupta lor este definitiv pierduta, cred ca ideile nu sunt suficiente  pentru a invinge; mai ai nevoie si de pricepere.

Trebuie sa-l felicitam pe Traian Basescu. A devenit tata! Este parintele unui copil din flori: Uniunea Social Liberala. Desi nu este recunoscuta oficial de catre creator, odrasla are toate sansele sa ajunga mare. Are nasi de vita nobila si o multitudine de moase politice. Din acest moment, in testamentul politic al lui Traian Basescu apare un mostenitor nedorit de care depinde viitorul acestei tari. Cum s-a ajuns aici?

(more…)

Liberalii s-au cam lamurit ca stanga nu va face niciodata alianta cu PNL. Motiunea de cenzura nu trebuie privita in termeni de succes/esec. Este o eroare, cat timp, acum, s-au limpezit apele. Daca liberalii aveau nevoie de dovezi, iata ca le au. S-a exprimat mai bine asupra chestiunii un democrat – liberal care a spus ca: atunci cand va vedea un prim – ministru acceptat de ambele formatiuni din opozitie, va vota cu doua maini.

Dar nu te poti pune cu ambitiile domnului Ponta! Desi Crin Antonescu i-a aratat cum trebuie sa parcurga pasii pentru a-i atrage de partea lor pe nemultumitii din PDL, “partenerul” sau a facut tot ce a putut sa-l incurce, ori sa-l atace public. Daca privesti la televizor, ai putea crede ca oamenii acestia au avut o dezbatere de idei. Daca ai acces in interior, te intrebi de ce pactul nu functioneaza?

Strategii PSD si PNL si-au dat acordul pentru anuntarea unui acord politic intre social-democrati si liberali, care urma sa fie ratificat juridic. Liberalii erau incantati de finalul negocierilor, insa un singur om s-a opus: Victor Ponta. Unii cred ca n-a dorit sa treaca motiunea pentru ca are alte interese. Altii sunt convinsi ca Ponta il zgarie pe Antonescu pana cand il face mai mic in sondaje pentru marea incercare din 2014. Indiferent care-i este gandul ascuns, liberalii se indreapta cu pasi repezi spre fostii lor parteneri din Alianta DA. Vanitatea unui om nu are margini. Nici macar cand i se arata sfarsitul…

Stiu ca n-o sa fiu foarte popular printre bugetari, dar sunt de acord cu reducerile de cheltuieli, in toata administratia. Mai putin cu diminuarea pensiilor, insa asta este o discutie care tine de minciuna veche de 20 de ani ca noi suntem un stat solidar si social. Anunturile presedintelui consfintesc o caricatura de democratie. Cand seful statului il tine acasa pe primul-ministru si ii da ordin sa stea de vorba cu FMI, in timp ce expertii amenintau cu incetarea de plati, inseamna ca am luat-o razna. Cand acelasi sef al statului il ascunde pe seful Guvernului ca sa preia fraiele si sa inceapa razboiul cu asistatii, inseamna ca premierul Boc n-a mai suportat umilinta si s-a spanzurat de un… bonsai.

Acestea au fost glumele amare. Urmeaza si partea tragica. Dupa un an si jumatate, au venit aia din strainatate sa ne spuna ca joaca de-a restructurarea s-a terminat. Suntem la un pas de default (dezastru) si nici acum PD-L n-a dorit sa recunoasca prapastia in care ne-a adus. Nu singur. De vina este si PSD-ul lui Geoana. Ambele partide si-au jucat la loteria alegerilor credibilitatea si responsabilitatea. Nu vor mai putea niciodata sa recupereze increderea pierduta a romanilor. Si mai este un vinovat: PNL. Din 2005 pana in 2008, acest partid a crescut cu sute de mii de posturi schema de personal bugetara. Toate aceste cadouri au alimentat pofta clientelei politice care n-a fost starpita nici dupa 2009, cand criza ne-a lovit.

Imi este clar acum ca acesti politicieni sunt periculosi pentru popor. Ne-au amagit, inselat, mintit. Iar acum, cand vine vremea scadentei, nu sunt in stare sa plece capul de rusine. De vina sunt toti, prin urmare nu au de ce sa planga pe umarul bugetarilor sau pensionarilor. Ar trebui sa taca ori sa accepte ca suntem aproape de faliment. Ca banii din salarii au fost daruri nemeritate. PD-L ar trebui sa inceapa restructurarea cu propriii sai clienti. Dupa ce i-au indepartat pe cei indezirabili, e randul lor sa renunte la pomana data cateilor.

Omul gras de care vorbea Traian Basescu este umflat, INTOTDEAUNA, de partidul aflat la putere, nu de o entitate extraterestra. Sa faca bine trimisul sau pe Pamant, daca a scapat din stransoarea latului din pomul japonez, si sa treaca la regim drastic de slabire. In cateva luni poate ajunge la greutatea celor slabi si multi.

Procedurile parlamentare si constitutionale sunt, adesea, reguli facultative pentru toti politicienii. Mai ales acum, cand campania electorala le-a luat mintile. De cand nu mai avem Guvern, o majoritate ad-hoc formata din PSD, PNL, UDMR si grupul minoritatilor detine controlul politic. Fosta majoritate a devenit minoritate, dar are puterea executiva. Suntem intr-un caz hibrid de coabitare intre doua forte politice adverse. Problema politicienilor este ca fiecare doreste mentinerea situatiei actuale, insa folosind retorica dintr-un moment viitor, cel ulterior alegerilor. Din aceasta cauza, blocajul va continua pana cand un nou vot popular va permite o solutie rezultata din puterea legii. In aceste conditii, ramane pentru mine o curiozitate modul in care media intelege sa respecte echilibrul reprezentarii in dezbaterile publice. In mod normal, majoritatea, indiferent din cate partidulete este compusa, are un singur reprezentant in studiou. La fel si minoritatea. Totusi, media care favorizeaza curentul antibasescu creeaza permanent un raport disproportionat de 2-3 la unu. Aceasta stare de fapt este doar o constatare, dar ea exprima – pentru cei care inteleg dincolo de aparente – cine detine controlul in opinia publica. Dupa cum se poate vedea, lipsa de echilibru asigura artificial, dar benefic pentru scopul comun, impresia unei majoritati de voci si de opinii, convergente. O astfel de strategie va fi eficienta mai ales in turul doi, atunci cand orice candidat ar ajunge sa se infrunte cu actualul presedinte va avea de partea sa media favorabila majoritatii ad-hoc. Abia in acel moment se va vedea forta trusturilor de presa, iar Traian Basescu va descoperi o alta fateta a sintagmei “impunerea consensului”.