Asa – zisii reformatori din PDL s-au infruntat, din nou, cu asa – zisii membri ai garzii vechi. Este, la diferenta de un an, a doua cruciada pornita de “lupii tineri” si zdrobita dureros pentru ei de tabara veteranilor. Recent, intrebam o persoana care candida la un concurs de angajare, cum explica publicului, in cateva cuvinte, ca Blaga, Berceanu si Videanu sunt exponentii grupului conservator, iar Voinescu, Macovei si Preda sunt din grupul reformator? N-a avut decat o replica simpla, ii vom denumi prin sintagma: asa – zisii!

Pornind de la aceasta stranie prejudecata, m-am intrebat: de ce le place oamenilor sa puna etichete pe care, fie nu le inteleg, fie nu le incarca de substanta? Pentru ca, in general, cineva lanseaza mesajul, iar restul, fara discernamant sau in scop manipulatoriu, il disemineaza. Astfel, este usor sa-i vezi in culori sumbre pe unii si vesele pe altii. In cazul de fata, grupul celor recenti din PDL a capatat alura de reformatori, energici si integri, pe cand cei din esalonul veteranilor sunt expirati, murdari si refractari la schimbare.

Ambele tabere au propriul punct de vedere valid. Fiecare se lupta pentru o strategie considerata potrivita. Intrebarea este: cine a stabilit valoarea de adevar a acestor strategii? Pana ieri, nimeni. Abia votul colegilor de partid a transat problema? Printr-un vot de blam usturator acordat “apostolilor” schimbarii. Si atunci, cine i-a lasat sa creasca si i-a ajutat sa-i infrunte pe liderii vechi? Sa fie oare grupurile de lobby (externe partidului), revistele de intelectuali simandicosi, un ucaz de la Cotroceni?

Una dintre cele trei variante ale scenariului este valida, cat timp obiectivul este comun: debarcarea celor puternici. In aceste conditii, mi se pare legitima rabufnirea liderilor actuali din PDL la desele atacuri venite din partea “reformatorilor”. Interpretarea lor este aceea ca predarea stafetei nu se poate face cu si la decizia intelectualilor rafinati vopsiti sau miruiti ca politicieni cu detenta exponentiala. Blaga, Berceanu si Videanu nu pot uita ca, in 2007, s-au grefat pe corpul unui partid refractar la implanturi multe nume de outsideri care si-au lansat rapid un proiect de “modernizare”.

Ca la orice organism care accepta cu greu un corp strain, operatia n-a fost un succes. Nici la PSD sau PNL nu exista diferente, asa cum isi imaginau (cu naivitate) noii recruti. Rezistenta la schimbare, reactiile inertiale greoaie si fidelitatea fata de grup sunt determinante in grupurile politice. Multi se arunca de mici in acest creuzet uman,  in speranta ca, prin sacrificii nenumarate si dupa un timp indelungat, urca pe scara ierarhica. Odata ajunsi acolo, nu vor ceda niciodata puterea, in interior sau exterior, de bunavoie sau la un indemn exotic.

Aceasta este politica romaneasca si n-o va schimba nimeni, nici PDL si nici Traian Basescu. Daca am vrea altceva, noi cei care ii creditam pe membrii de partid, prin tacere sau prin vot, am alege, in loc de “feudalism” politic, democratia americana, de exemplu. Acolo, politia l-a pus la podea pe un senator al statului Wisconsin care a nesocotit o decizie a instantei. Desi actul in sine al acelui senator era minor, ofensa adusa aplicarii legii era majora. Sa ne amintim acum, in ce fel se respecta legea la noi, cum se intimideaza angajatii statului in fata purtatorilor de functii si vom gasi raspunsul la infrangerea asa – zisilor reformisti. La primul lor esec, spuneam ca Preda, Macovei & co. au idei bune, dar nu au gasit calea sa le puna in practica. Acum, cand lupta lor este definitiv pierduta, cred ca ideile nu sunt suficiente  pentru a invinge; mai ai nevoie si de pricepere.

Altadata o falanga firava dar puternic elitista a nou-infiintatului Partid Democrat-Liberal, Institutul de studii populare (ISP) si-a gasit finantatorul necesar si produce idei. Desigur ca, atunci cand i-am vazut prima oara pe Voinescu, Paleologu, Preda, Macovei si multi altii ca ei erau niste novici in exercitiul puterii politice. Acum, de cand partidul lor are fonduri suficiente si detenta publica, discutiile filozofice se bucura de o participare mai larga care depaseste anturajul lor. De fapt, aici este si miza acestor practicanti cu scoala ai dreptei doctrinare: transformarea in strategii de actiune a principiilor si valorilor specifice tezelor din manualele de istorie politica.

Marele lor pacat este ca vorbesc despre lucruri comune: integritate politica, coruptie sistemica, resemnare publica  dar nu reusesc sa schimbe nimic. Este frustrant sa vezi atatia intelectuali la mese rotunde ruland aceleasi regrete si sperante. Ar putea fi mai bine daca ne-am schimba, insa nu avem nimic a pierde asteptand sa vina si vremea noastra. Cam asa se poate sintetiza, frumos ornata,  constructia dialogului public al ISP. Intre ei si liberali sau social-democrati exista intr-adevar o mare diferenta: sunt vocali, mai activi si au sprijinul unor organizatii media partenere. Este remarcabila capacitatea spectrului de dreapta in manevrarea cu usurinta a banilor in scopuri propagandistice, intr-un melanj aproape natural, de cate ori ajung la putere.

(more…)

Dupa fiecare tur de alegeri, partidele isi schimba parul. Nu si naravul! Prin partidele mari bate vantul schimbarii, dar nu se stie din ce directie. Unii, cei vechi, nu inteleg rostul reformei; altii, cei noi, asteptau de mult timp sa ridice glasul si sa pretinda un nou brand. Fie ca e vorba de culoare, logo sau primenirea cadrelor in functiile de conducere.

(more…)

De cativa ani, remarc o ingustare accentuata a exercitiului ideologic la nivelul partidelor politice din Romania. In esenta, este un lucru bun definirea clara a doctrinelor si, mai ales, a optiunilor de vot. De aceea, micsorarea numarului de formatiuni politice, ajunse la putere pe cale naturala nu este – in conditiile date, un pericol pentru democratie. In 1991, aveam peste 250 de partide, iar acum, sub 50, dar in realitate sunt doar patru care conteaza.

(more…)