Nu sunt un opozant al alegerilor uninominale. Din contra, am convingerea ca alegerea populara inseamna votul direct si nu cea proportionala. Dar ceea ce a fost in Romania n-are nicio legatura cu principiul respectiv. Intuiam inca din iarna trecuta ca modificarea adusa proiectului Pro Democratia va fi substantiala si influentata puternic de frica politicienilor de a lasa in mana romanilor decizia de accedere spre functiile publice. Stiam, inca de atunci, ca PNL si PSD au schimbat filozofia sistemului de vot cu o procedura mixta dar favorabila celor cu sanse mai mici de alegere. Pentru ca redistribuirea, pragurile alternative si proportionalitatea mandatelor nu erau decat forme mascate de intoarcerea la votul pe lista. Acum, ca alegerile au trecut, am si confirmarea. Iata cateva exemple:
Bogdan Olteanu, finul domnului Tariceanu, si-a facut bine calculele. Si nu este un eufemism, cand spun asta. Chiar a calculat matematic cum poate ajunge de pe locul 3 in Parlament, Nefiind o figura indragita si nici macar credibila pentru alegatori, singura optiune era sa caute un colegiu mic din care sa adune mai multe voturi decat media circumscriptiei in care a candidat. L-a gasit intr-un sector din Bucuresti unde primii doi contracandidati l-au surclasat, dar degeaba; acestia vor ramane acasa. Domnul Olteanu vine in fata lor deoarece PNL are prin algoritm dreptul sa obtina un mandat din colegiile unde nimeni nu a atins 50 la suta +1. Singura grija a domnului Olteanu era sa obtina procentual mai mult decat media de 15 la suta a liberalilor care au candidat in Bucuresti. Si asta n-a fost o problema. La fel stau lucrurile si pentru multi alti liberali: Crin Antonescu, Ludovic Orban, Cristian Topescu, etc. Ei n-au obtinut nici macar primul loc in colegiul lor dar vor fi in Parlament fiindca redistribuirea le da, la gramada, acest drept. Va mira ca PNL a ajuns sa decida viitorul Guvern? Acest partid care obtine mandate doar la redistribuire si numai pe votul pe lista? Daca va mirati, nu uitati cine a stabilit algoritmul de redistribuire, cine a trasat colegiile si cine a organizat alegerile.
Alt caz interesant:
Norica Nicolai si Doru Ioan Taracila. Ambii si-au impartit circumscriptia din Calarasi in doua colegii. Era un non-combat in care le trebuiau doi “iepuri”. Fiecare si-a trimis un candidat, fara sanse teoretice, in speranta intemeiata ca vor obtine mai multe voturi decat ei. Dar ghinion! Unul dintre outsideri l-a depasit pe domnul Taracila si, la redistribuire, a castigat mandatul de senator pentru PNL. Norica Nicolai a avut cele mai multe voturi in colegiul sau dar a pierdut fiindca nu a atins aceeasi medie locala care i-a salvat pe colegii sai din Bucuresti. Asadar, cei doi grei ai politicii si-au facut calculele dar le-au gresit. A intervenit o defectiune neprevazuta. Iepurele a terminat cursa primul fiindca nimeni nu a fost atent la el.
Iata doua situatii care confirma teoria mea. Avem un fel de vot pentru persoane dar cine stie sa calculeze bine poate sta linistit inca dinainte de a se inscrie pe listele electorale.