Mi-am propus, in joaca, si putin sictirit de lectiile “savante” ale unor pretiosi experti ai societatii civile, sa urmaresc, precum intr-o investigatie jurnalistica a unui aspirant la scoala de politie, cine sunt acesti “formatori” de opinie . Nu este nevoie nici de inteligenta debordanta, nici de acuitate profesionala relevanta pentru a intelege ca ne invartim in lumea celor care deseneaza umbre pe pereti.

Discursul prezidential mi-a atras atentia asupra unui indemn neobisnuit. Societatea civila “ de calitate” era invitata sa participe la restaurarea echilibrului de imagine intre criticii si sustinatorii puterii. Imediat au inceput sa apara opinii, apoi reactii revoltate si in final contrareactii fata de adversarii politici ai presedintelui. Am remarcat si o ciudatenie: dezbaterea capata valente strict politice odata ce “expertii independenti” intra in arena.

Cei mai vocali formatori de opinie civica sunt Mircea Toma si Sorin Ionita. Le puteti admira logica impecabila in favoarea puterii pe Hotnews.ro, Evenimentul Zilei sau pe TVRInfo. Mi-am propus sa-l las pe Mircea Toma sa lucreze la planurile sale din Piata Universitatii si prefer sa-l supun atentiei publicului cititor pe Sorin Ionita. Despre domnul Ionita am auzit in vremea cand Alina Mungiu-Pippidi era o sustinatoare infocata a Guvernului CDR si apoi a opozitiei PNL -PD, mai cu seama PD. Domnul Ionita este un tip spilcuit, cu un doctorat legitimat prin valoarea academica recunoscuta a profesorului Miroiu si cu un trecut « civic »  sub comanda presedintelui Societatii Academice din Romania, Alina Mungiu – Pippidi.

In 2004, societatea civila era unita impotriva PSD si a guvernului Nastase. Mai toate asociatiile si fundatiile din mediul asociativ au fost alaturi de Alianta DA si, implicit, de Traian Basescu. Atunci era considerata pe deplin justificata asocierea cu o forta politica. Pentru apararea democratiei si a valorilor sale, societatea civila a decis sa fie solidara si in consonanta cu toti cei care ii respecta setul de prinicipii, acea Carta Alba a politicii de dupa 2004.

O situatie asemanatoare se petrece acum, dupa 8 ani, dar in sens invers. Multi dintre cei care erau alaturi de mesajul politic al Aliantei, in 2004, impartasesc aceeasi opinie, deci sunt consecventi, numai ca mesajul politic este sustinut de opozitie, denumita USL. In mod previzibil, nu toate partile societatii civile sunt consecvente cu pozitia lor, altadata principiala si nu mercantila. Intre timp au aparut fondurile europene, proiectele cu finantare europeana, fundatiile de utilitate publica, etc…

Printre cei care au ramas consecventi cu trecutul politic, nu cu principiile, este si domnul Ionita, de la recent infiintatul Expert Forum (toamna 2011), o platforma, mai curand virtuala, de persoane care se declara experti in sectorul energetic. Cum spuneam, nu trebuie sa ai multa experienta in investigatii ca sa observi ca apare o discrepanta intre expertiza declarata si cea practicata. Este usor de sesizat ca site-ul are pagini in constructie, pagini goale, diferente mari intre versiunea in romana si cea in engleza, simulari de activitati fara nicio relevanta practica, cv-uri trunchiate sau cosmetizate, analize realizate in alte timpuri (la SAR, spre exemplu, de unde provin cei care contribuie acum la Expert Forum) si multe articole de ziar ale domnului Ionita, fara nicio valoare stiintifica.

In urma unuia dintre articole, aparut in Evenimentul Zilei din 24 ianuarie, domnul Ionita pretinde pe site-ul Expert Forum (doar pentru cititorii de limba engleza, coltul din dreapta sus langa poza domnului Vevera) ca a provocat demisia presedintelui Transelectrica, numire controversata care a avut loc cu o saptamana inainte de afirmatia domnului Ionita. Cine are curiozitatea poate observa ca decizia de renuntare  la  pozitia de presedintele al companiei energetice a avut loc cu o zi inainte de aparitia articolului din EVZ, si la cateva zile dupa o campanie in online si pe site-ul de stiri Hotnews.ro

Cine se intreaba cum poate functiona o organizatie de experti fara un proiect, fara  recomandarea unui client sau partener, fara vreun sponsor sau finantator, inseamna ca se apropie de miezul chestiunii. Cunoscatorii stiu ca prestigiul, vechimea, activitatea anterioara sunt obligatorii cand aplici pentru un proiect de cercetare. Este legitim pentru noi, cei care nu dorim sa fim inselati sau manipulati, sa verificam cine sunt aceia care propun analize si opinii infailibile. Daca sustin ca sunt profesionisti este cazul sa se comporte in consecinta si sa se limiteze la aria lor de expertiza. Nimeni nu le stie pe toate in lumea asta!

Haideti sa va spun si cum deveniti un membru al societatii civile, fara sa aveti sansa sa ajungeti vreodata si o voce publica. Asociati-va pe hartie cu niste doctoranzi sau studenti care au obtinut un internship sau o bursa la institutii publice interne sau internationale. Sa presupunem ca sunt angrenati in proiecte de energie, infrastructura, administratie sau justitie. Construiti un site, publicati cateva date relevante despre voi, exagerati realizarile personale si puneti accentul pe un domeniu de interes strategic. Nu uitati sa mentionati si adresa personala de la apartamentul unde locuiti cu familia. Fac pariu ca nu va cauta nimeni, niciodata, pentru niciun parteneriat. Si totusi, dupa cum v-am demonstrat, sunt unii care aplica aceeasi reteta cu un succes nebanuit. Sa fie, oare, aceasta societatea civila “de calitate”?

Tags:alianta DA, alina mungiu pippidi, cdr, evenimentul zilei, expert forum, hotnews, mircea toma, nastase, pd, proiecte de cercetare, PSD, SAR, societate civila, sorin ionita, transelectrica, vevera

Povestea de tradare si ura intre PSD si Mircea Geoana este un studiu de caz excelent pentru verificarea a doua ipoteze interesante. Prima – pentru cine lucreaza fostul presedinte al partidului?; a doua – cum scapi de un individ indezirabil? Pentru multi observatori ai acestui spectacol pare greu de inteles atitudinea intransigenta a partidului in fata unui fost lider. Este foarte posibil ca adevaratele probe si acuzatii sa nu fie cunoscute decat de un cerc restrans de persoane, motiv pentru care intreaga procedura de “executie” pare incoerenta sau nedemocratica.

(more…)

Un test electoral relevant s-a produs la Baia Mare. O victorie a aliantei de opozitie este rezultatul vizibil. Dar in spatele acestui fapt, gasim o suma de concluzii descurajante pentru cei care-si pun speranta intr-o Romanie condusa de profesionisti responsabili.

Un candidat care si-a “plimbat” functia din Parlament pe la toate partidele a devenit preferatul din sondaje al locuitorilor municipiului. In competitie au mai intrat un fost coleg de partid, exclus recent pentru aranjamente necurate, si un independent care “a uitat” sa-si dea demisia din PD-L. Puneti la socoteala si tentativa de blocare a alegerilor de catre Guvern sau non – combat-ul UDMR. Iar, in final, adaugati prezenta la vot de 30 la suta si scorurile obtinute. Veti intelege ca una din sapte persoane cu drept de vot l-a ales pe candidatul USL.  In cazul celui propus de PD-L dezastrul este si mai mare, dar nu merita cuantificat fiind irelevant pentru o analiza de substanta (abia inainte de alegeri s-a gasit un personaj dispus sa intra in competitie).

Asa stand lucrurile, nu inteleg nici efuziunea de bucurie a reprezentantilor opozitiei si nici tacerea rusinata a PD-L. Liberalii si-au asumat victoria, in timp ce PSD arata o indiferenta nedisimulata, poate si pentru ca la nivel local au fost multi lideri de filiale care l-au sabotat pe candidatul USL. Altadata vocali si chiar stridenti prin asumarea unei victorii de “rasunet” intr-o localitate marunta, democrat – liberalii arata ca nu stiu sa gestioneze infrangerea. Disproportia reactiei dintre esecul intr-un oras mare si succesul intr-o comuna controlata financiar de oamenii de partid, transmite perceptia ca partidul majoritar nu este pregatit sa accepte alternanta la putere pe cale democratica.

Si astfel ajung la concluzia cea mai trista pentru romani: desi sunt impopulari, desi electoratul (tot mai redus) ii transmite semnale negative, reprezentantii partidului care domina politic Romania se comporta la fel ca predecesorii lor. Ignora greselile de guvernare, abuzurile impotriva celor care-i critica si vointa electorilor. Prin atitudinea lor discretionara vor sa ne convinga ca nu este suficienta nemultumirea observata in cercetarile sociologice.

Lipsa reflexelor democratice in comportamentul multor politicieni ii face pe acestia sa respinga semnalele primite de la populatie. In loc s-o corijeze, se afunda si mai mult in negarea realitatii sociale. Prefera sa se impotriveasca asteptarilor legitime ale oamenilor si apoi sa-i manipuleze in preajma alegerilor. In Romania, astfel de metehne sunt insusite de multi lideri de partid. Asadar aceste atitudini ar trebui sa ne atraga atentia si sa le sanctionam.

Rostul unui partid aflat la guvernare nu este sa se impuna in fata populatiei prin orice metoda disponibila. Intr-un stat de drept, cetateanului i se ofera dreptul exclusiv sa sanctioneze erorile guvernantilor, fara a-si justifica decizia. De aceea, nimeni nu poate cere socoteala votantilor pentru alegerea lor, nici inainte si nici dupa procesul electoral. Atunci cand guvernantii esueaza in respectarea promisiunilor si deviaza de la practicile bunei guvernari, unica optiune este promovarea alternantei la putere. In aceasta situatie, oamenii voteaza o speranta si ofera un cec in alb, asa cum s-a intamplat candva si cu Traian Basescu sau cu Alianta D.A.

Este intolerabil sa-i auzi acum pe aceia care au primit increderea electoratului in 2004 cum cauta justificari pentru continuarea actului de guvernare pe motiv ca nici opozitia nu poate mai mult. Aceasta este o fractura logica si o negare a rostului democratiei. Odata ce ti se inoculeaza ideea falsa ca nimeni nu poate aduce imbunatatiri prin alegeri, se pune in discutie insusi fundamentul statului de drept. In concluzie, nu exista nicio ratiune pentru care un alegator neutru (apolitic) sa fie indemnat sa respinga sine die oportunitatea schimbarii majoritatii politice. Romania nu mai este demult o tara cu militanti radicali numerosi care executa ordinele de partid. Numarul celor dezamagiti de clasa politica a devenit urias si din acest considerent orice ingerinta nefireasca in mintea alegatorului creste riscul delegitimarii celor care vor forma viitoarea majoritate politica in 2012.

De aceea rezultatul de la Baia Mare este un semnal negativ pentru toti competitorii politici si reprezinta un test valid pentru cei care amana momentul schimbarii profilului omului politic. Avem nevoie de o generatie proaspata compusa din indivizi adaptati cerintelor moderne. Politica trebuie sa fie parghia prin care satisfaci nevoile celor care te-au ales  sau desemnat intr-o demnitate publica,  nicidecum un instrument pentru atingerea propriilor interese. Gloria politrucilor va apune in urmatorii ani, indiferent cati aspira la un post de propagandist, iar locul lor va fi ocupat de cei care ofera proiecte politice sustenabile si incredere personala.

Asa – zisii reformatori din PDL s-au infruntat, din nou, cu asa – zisii membri ai garzii vechi. Este, la diferenta de un an, a doua cruciada pornita de “lupii tineri” si zdrobita dureros pentru ei de tabara veteranilor. Recent, intrebam o persoana care candida la un concurs de angajare, cum explica publicului, in cateva cuvinte, ca Blaga, Berceanu si Videanu sunt exponentii grupului conservator, iar Voinescu, Macovei si Preda sunt din grupul reformator? N-a avut decat o replica simpla, ii vom denumi prin sintagma: asa – zisii!

Pornind de la aceasta stranie prejudecata, m-am intrebat: de ce le place oamenilor sa puna etichete pe care, fie nu le inteleg, fie nu le incarca de substanta? Pentru ca, in general, cineva lanseaza mesajul, iar restul, fara discernamant sau in scop manipulatoriu, il disemineaza. Astfel, este usor sa-i vezi in culori sumbre pe unii si vesele pe altii. In cazul de fata, grupul celor recenti din PDL a capatat alura de reformatori, energici si integri, pe cand cei din esalonul veteranilor sunt expirati, murdari si refractari la schimbare.

Ambele tabere au propriul punct de vedere valid. Fiecare se lupta pentru o strategie considerata potrivita. Intrebarea este: cine a stabilit valoarea de adevar a acestor strategii? Pana ieri, nimeni. Abia votul colegilor de partid a transat problema? Printr-un vot de blam usturator acordat “apostolilor” schimbarii. Si atunci, cine i-a lasat sa creasca si i-a ajutat sa-i infrunte pe liderii vechi? Sa fie oare grupurile de lobby (externe partidului), revistele de intelectuali simandicosi, un ucaz de la Cotroceni?

Una dintre cele trei variante ale scenariului este valida, cat timp obiectivul este comun: debarcarea celor puternici. In aceste conditii, mi se pare legitima rabufnirea liderilor actuali din PDL la desele atacuri venite din partea “reformatorilor”. Interpretarea lor este aceea ca predarea stafetei nu se poate face cu si la decizia intelectualilor rafinati vopsiti sau miruiti ca politicieni cu detenta exponentiala. Blaga, Berceanu si Videanu nu pot uita ca, in 2007, s-au grefat pe corpul unui partid refractar la implanturi multe nume de outsideri care si-au lansat rapid un proiect de “modernizare”.

Ca la orice organism care accepta cu greu un corp strain, operatia n-a fost un succes. Nici la PSD sau PNL nu exista diferente, asa cum isi imaginau (cu naivitate) noii recruti. Rezistenta la schimbare, reactiile inertiale greoaie si fidelitatea fata de grup sunt determinante in grupurile politice. Multi se arunca de mici in acest creuzet uman,  in speranta ca, prin sacrificii nenumarate si dupa un timp indelungat, urca pe scara ierarhica. Odata ajunsi acolo, nu vor ceda niciodata puterea, in interior sau exterior, de bunavoie sau la un indemn exotic.

Aceasta este politica romaneasca si n-o va schimba nimeni, nici PDL si nici Traian Basescu. Daca am vrea altceva, noi cei care ii creditam pe membrii de partid, prin tacere sau prin vot, am alege, in loc de “feudalism” politic, democratia americana, de exemplu. Acolo, politia l-a pus la podea pe un senator al statului Wisconsin care a nesocotit o decizie a instantei. Desi actul in sine al acelui senator era minor, ofensa adusa aplicarii legii era majora. Sa ne amintim acum, in ce fel se respecta legea la noi, cum se intimideaza angajatii statului in fata purtatorilor de functii si vom gasi raspunsul la infrangerea asa – zisilor reformisti. La primul lor esec, spuneam ca Preda, Macovei & co. au idei bune, dar nu au gasit calea sa le puna in practica. Acum, cand lupta lor este definitiv pierduta, cred ca ideile nu sunt suficiente  pentru a invinge; mai ai nevoie si de pricepere.

Trebuie sa-l felicitam pe Traian Basescu. A devenit tata! Este parintele unui copil din flori: Uniunea Social Liberala. Desi nu este recunoscuta oficial de catre creator, odrasla are toate sansele sa ajunga mare. Are nasi de vita nobila si o multitudine de moase politice. Din acest moment, in testamentul politic al lui Traian Basescu apare un mostenitor nedorit de care depinde viitorul acestei tari. Cum s-a ajuns aici?

(more…)