Credeam ca Justitia este una dintre puterile statului de drept. Canoanele filosofiei politice liberale si pozitionarea noastra intr-un spatiu geografic si politic exclusivist par a fi suficiente pentru fundamentarea axiologiei democratiei. Si totusi, sunt cateva nelinisti care nu-mi dau pace. O fi justitia putere si pe deasupra independenta, dar daca este asa, de ce se ocupa un grup restrans de indivizi cu apararea sau acuzarea ei? Ma refer la politicieni, desigur. De la seful statului, care poarta o raspundere ceva mai mare decat ceilalti, cat timp detine prerogative speciale, pana la parlamentarii suspectati de infractiuni.

Vi-l mai aduceti aminte pe Traian Basescu, luptatorul anti-sistem, taietorul de capete al balaurului PSD? In fiecare ocazie data de la Dumnezeu urla impotriva justitiei ticalosite, ii ameninta pe procurorii PNA  pentru ca executa ordine politice si chiar l-a prevenit pe un fost judecator, presedinte al BEC, ca va fi mazilit dupa ce vine la putere. V-ar mira sa stiti ca toate amenintarile si-au urmat cursul? Cavalerii dreptatii sociale si aparatorii privati ai statului de drept l-au sustinut si chiar aplaudat pe noul conducator pentru interventiile sale energice.

Cum justitia este puternica si independenta, s-ar trage concluzia ca dreptatea a fost servita… cu forta! O imixtiune tolerata in treburile altei puteri, cat timp comandamentele politice o cereau. Acum, vedem acelasi film cu alti actori. Sau cu rolurile inversate, daca este sa fim scrupulosi. PSD isi apara oamenii pe motiv ca sunt surghiuniti de procurori, santajati cu dosare reale sau inventate si arestati preventiv de judecatori dedicati. In schimb, cel mai aprig aparator al justitiei este cel care o punea la colt in urma cu multi ani. Asadar, centrul de referinta ramane mereu acelasi, doar cei care graviteaza in jurul lui si-au schimbat polii de influenta. De aceea, eu nu mai cred doar in condamnarea justitiei pentru pacatul ca slujeste puterea politica.

As vrea sa-i vad pe politicieni ca se revolta impotriva magistratilor cand isi protejeaza privilegiile, cand ignora practica unitara, cand contribuie nefiresc la erori judiciare impotriva cetateanului obisnuit. Justitiei din Romania nu-i poate fi acordat statutul de putere numai cand pedepseste individul fara aparare sau adversarul politic, iar in rest trebuie sa fie docila sau complice. Avem in discursul public un dublu standard periculos. Cetateanul este indemnat sa respecte orbeste decizia instantei, dar magistratul nu este sanctionat nici macar verbal pentru abuzuri sau excese.

Acolo unde avem o putere cu drepturi depline este de presupus ca avem si noi dreptul s-o criticam si s-o repudiem cand isi incalca principiile. Altfel, riscam sa transformam justitia intr-un fetis, in spatele caruia este doar mumia unui organism, altadata viu. Si dupa cum am vazut, multi exploratori si-au pierdut mintile sau viata in cautarea relicvelor magice. In timpurile noastre, este de presupus ca ne-am emancipat. Si totusi, din cand in cand, vedem ca mumia justitiei mai face victime, desi toata lumea stie ca nu este decat fantoma unei puteri adevarate.

Liberalii s-au cam lamurit ca stanga nu va face niciodata alianta cu PNL. Motiunea de cenzura nu trebuie privita in termeni de succes/esec. Este o eroare, cat timp, acum, s-au limpezit apele. Daca liberalii aveau nevoie de dovezi, iata ca le au. S-a exprimat mai bine asupra chestiunii un democrat – liberal care a spus ca: atunci cand va vedea un prim – ministru acceptat de ambele formatiuni din opozitie, va vota cu doua maini.

Dar nu te poti pune cu ambitiile domnului Ponta! Desi Crin Antonescu i-a aratat cum trebuie sa parcurga pasii pentru a-i atrage de partea lor pe nemultumitii din PDL, “partenerul” sau a facut tot ce a putut sa-l incurce, ori sa-l atace public. Daca privesti la televizor, ai putea crede ca oamenii acestia au avut o dezbatere de idei. Daca ai acces in interior, te intrebi de ce pactul nu functioneaza?

Strategii PSD si PNL si-au dat acordul pentru anuntarea unui acord politic intre social-democrati si liberali, care urma sa fie ratificat juridic. Liberalii erau incantati de finalul negocierilor, insa un singur om s-a opus: Victor Ponta. Unii cred ca n-a dorit sa treaca motiunea pentru ca are alte interese. Altii sunt convinsi ca Ponta il zgarie pe Antonescu pana cand il face mai mic in sondaje pentru marea incercare din 2014. Indiferent care-i este gandul ascuns, liberalii se indreapta cu pasi repezi spre fostii lor parteneri din Alianta DA. Vanitatea unui om nu are margini. Nici macar cand i se arata sfarsitul…

Stiu ca n-o sa fiu foarte popular printre bugetari, dar sunt de acord cu reducerile de cheltuieli, in toata administratia. Mai putin cu diminuarea pensiilor, insa asta este o discutie care tine de minciuna veche de 20 de ani ca noi suntem un stat solidar si social. Anunturile presedintelui consfintesc o caricatura de democratie. Cand seful statului il tine acasa pe primul-ministru si ii da ordin sa stea de vorba cu FMI, in timp ce expertii amenintau cu incetarea de plati, inseamna ca am luat-o razna. Cand acelasi sef al statului il ascunde pe seful Guvernului ca sa preia fraiele si sa inceapa razboiul cu asistatii, inseamna ca premierul Boc n-a mai suportat umilinta si s-a spanzurat de un… bonsai.

Acestea au fost glumele amare. Urmeaza si partea tragica. Dupa un an si jumatate, au venit aia din strainatate sa ne spuna ca joaca de-a restructurarea s-a terminat. Suntem la un pas de default (dezastru) si nici acum PD-L n-a dorit sa recunoasca prapastia in care ne-a adus. Nu singur. De vina este si PSD-ul lui Geoana. Ambele partide si-au jucat la loteria alegerilor credibilitatea si responsabilitatea. Nu vor mai putea niciodata sa recupereze increderea pierduta a romanilor. Si mai este un vinovat: PNL. Din 2005 pana in 2008, acest partid a crescut cu sute de mii de posturi schema de personal bugetara. Toate aceste cadouri au alimentat pofta clientelei politice care n-a fost starpita nici dupa 2009, cand criza ne-a lovit.

Imi este clar acum ca acesti politicieni sunt periculosi pentru popor. Ne-au amagit, inselat, mintit. Iar acum, cand vine vremea scadentei, nu sunt in stare sa plece capul de rusine. De vina sunt toti, prin urmare nu au de ce sa planga pe umarul bugetarilor sau pensionarilor. Ar trebui sa taca ori sa accepte ca suntem aproape de faliment. Ca banii din salarii au fost daruri nemeritate. PD-L ar trebui sa inceapa restructurarea cu propriii sai clienti. Dupa ce i-au indepartat pe cei indezirabili, e randul lor sa renunte la pomana data cateilor.

Omul gras de care vorbea Traian Basescu este umflat, INTOTDEAUNA, de partidul aflat la putere, nu de o entitate extraterestra. Sa faca bine trimisul sau pe Pamant, daca a scapat din stransoarea latului din pomul japonez, si sa treaca la regim drastic de slabire. In cateva luni poate ajunge la greutatea celor slabi si multi.

Întotdeauna s-a întâmplat aşa şi mereu se va întâmpla, este o profetie celebra a preotesei Pythia. Daca ati avea curiozitatea sa dati timpul inapoi, veti vedea ca evenimentele, oamenii si vorbele lor se repeta. N-avem rabdare sa intelegem asta la momentul potrivit. Eu mi-am facut timp sa revad un documentar, in mai multe parti, despre campania electorala pentru Primaria Capitalei, din 2004. Am remarcat un spectacol, in prima auditie, reluat 5 ani mai tarziu. Aceiasi candidati: Geoana si Basescu. Aranjori de campanie, Felix Tataru si Cozmin Gusa.  Personaje disparute in plan secund, Dan Andronic si ginerele Bodo. O alta lovitura moale a lui Traian Basescu (nedescoperita de Patriciu) aplicata unui pusti. O reporterita cu geanta la subrat, apropiata in secret de PSD (inca de atunci!), revenita in staff-ul de campanie al lui Mircea Geoana, in 2009. Vadim care-si dezvaluie in public familia, gest repetat in fiecare campanie electorala. Basescu si lupta lui cu mogulii. Ontanu si Gherasim langa Geoana, dar cu gandul la Traian Basescu. Dupa ce vizionati acest prim episod, veti descoperi o diferenta notabila fata de 2009: Andreea Marin si Ion Tiriac n-au mai aparut, in public, la vreun miting electoral.

Nu am o miza personala. Nu vreau sa ma razbun pe nimeni si nici nu fac o pasiune din criticarea unui partid. Sunt, insa, un om liber si preocupat de viitorul nostru si al meu ca individ. Exista ceva care ma determina sa urmaresc cu atentie ce se intampla in PSD. Este ingrijorarea legitima a celui caruia ii pasa de directia spre care mergem. Iar daca in discutie este fragilitatea democratiei sau accesul la functia de presedinte al tarii, atunci,simt ca este utila opinia mea.

(more…)