In Brazilia, este binecunoscuta  expresia boi frio. Milioane de oameni in cautarea unui venit se aduna, zilnic, in centrul localitatilor de bastina, de unde seful muncitorilor latifundiarilor (cunoscut ca feitor) va alege cativa indivizi. Fiecare zilier pleaca de acasa cu o gamela de mancare calda pregatita de nevasta. Daca ajunge sa fie angajat, zilierul trebuie sa dea tot ce poate din el, sa lucreze ca “boul” (boi). Daca nu este printre norocosi, isi va petrece timpul asteptand. Indiferent unde se va afla la sfarsitul zilei, la munca sau la coada pentru un angajament temporar, mancarea din gamela va fi servita rece (frio).

La sfarsitul anilor ’90, cand acumulase o datorie externa groaznica, Brazilia era in randul tarilor pandite de foamete. Politicienii de dreapta erau detestati, tara era cuprinsa de coruptie si saracia s-a generalizat. La alegerile prezidentiale din 2000,  un vesnic candidat de stanga, Luiz Lula da Silva, a obtinut peste 50 de milioane de voturi, fiind al doilea presedinte din lume, dupa Ronald Reagan, care a obtinut o victorie atat de categorica. Lula, copil de boi frio, era in anii ’80 un lider sindical respectat si un dusman de moarte al dictaturii militare.

In preajma turului de scrutin, pietele financiare au intrat in panica si chiar au incercat sa-i blocheze lui Lula accesul la conducerea Braziliei, de teama sa nu indrepte tara spre un regim marxist. Si totusi a fost ales. Dar, din aparatorul oamenilor necajiti, Lula a devenit peste noapte un partener de incredere al FMI. A platit in avans toata datoria si a lasat, in asteptare, sperantele si promisiunile majoritatii sarace. A castigat apoi un al doilea mandat. De aceasta data s-a intors cu fata spre poporul sau. A demarat programe sociale de sute de miliarde de dolari pentru sprijinirea familiilor sarace, a copiilor fara acces la educatie, a infrastructurii industriale. In numai opt ani, Brazilia a ajuns in primele zece puteri economice mondiale, a castigat dreptul de organizare a Campionatului mondial de fotbal si a unei Olimpiade.

Sa facem o recapitulare. O tara, distrusa de dictatura militara, s-a tarat un deceniu cu o democratie de dreapta, ajungand in pragul falimentului. Un sindicalist care a speriat creditorii externi s-a dovedit mai pregatit pentru economia de piata decat predecesorii sai, capitalistii de dreapta. Dupa ce a platit o datorie impresionanta, a inceput reconstructia tarii, asa cum a promis inainte de alegerea sa. Dupa un deceniu, Brazilia este printre cele mai puternice natiuni din toata lumea.

Daca o tara de boi frio a putut sa faca asta, una ca Romania, plina de oameni muncitori si destepti, ce ar putea face daca ar vrea?

O, ce tara minunata! Suntem si noi ca americanii… Disperati sa cumparam cheap si sa spargem rafturile pentru o reducere. Nu conteaza ca primim la schimb o privire, o bormasina sau primole. La cat de sarantoci am ajuns, pumnii, tipetele, imbrancelile si rusinea sunt la oferta. In numai doua saptamani, la Bucuresti si Iasi (la deschiderea unor magazine) am dovedit ca saracii nostri sunt la fel ca ai lor. Doar ca la noi sunt majoritari. Bogdaproste guvernantilor!