Cand un caz de coruptie, fie el explicit (trafic de influenta) sau implicit (nepotism) apare in spatiul politic romanesc, presa din mainstream, impartita oricum in doua (pro si contra) este preocupata sa atace/sa distraga atentia de la faptuitor. Unii deplang gradul redus de moralitate, incercarea de musamalizare a faptelor sau obstructionarea justitiei. La cateva zile dupa explozia de dezbateri si stiri, investigatorii inceteaza asediul si gasesc o alta tinta.

La fel fac si aparatorii faptuitorilor. Se coalizeaza subit si agresiv in urma unui ordin “celest”. Acestia sunt preocupati sa aduca aminte publicului greselile fostilor demnitari sau acuzatiile la adresa lor. Misiunea de lupta cuprinde urmatoarele obiective: “aplatizarea” varfurilor crizei de imagine (acuzatiile grave), sanctionarea caracterului justitiar fals al confratilor din presa, uniformizarea reperelor de moralitate la cel mai mic numitor si asigurarea unui spatiu de manevra pentru exprimarea publica a sponsorilor politici.

In acest timp, politicienii se joaca la televizor cu vorbele. Insa, in spatele camerelor tv, se consulta intre ei. Cei acuzati, cu sefii si colegii lor, despre cum pacalesc vigilenta publicului si ce fel de replici acide vor fi lansate in piata media. Adversarii lor construiesc, invariabil, un atac la persoana si supraliciteaza lipsa de moralitate a politicianului aflat la putere. Ce nu se va intampla niciodata in Romania este obtinerea unui rezultat previzibil si normal. Nimeni nu se preocupa macar pentru o zi de prevenire. Adica sa schimbe regulamente, norme sau legi viciate sau evitate cu gratie chiar de cei care le-au gandit.

Luati spre comparatie doua situatii clare. Cazul Severin a condus, in nici o luna, la schimbarea procedurilor interne din Parlamentul European. Un nou regulament care restrictioneaza activitatea de lobby si restrange vulnerabilitatile in materie de conflict de interese va fi votat. N-a fost nevoie nici macar de demisia eurodeputatului pentru ca scandalul sa fie evident. Masurile s-ar fi luat si pentru suspiciuni nedovedite.

Ganditi-va acum la cazul Botis, confirmat in gravitatea sa prin rapiditatea demisiei. Chiar daca, prin absurd, ministrul nu are nicio implicare, afacerea in sine nu este deloc o bizarerie. Se practica de mult timp si pe scara larga. Prin urmare, teama de consecinte penale nu exista. Ati remarcat vreo voce autorizata care sa militeze hotarat pentru reevaluarea formelor de incompatibilitate sau de conflict de interese? S-au preocupat PD-L sau opozitia sa deschida o ancheta parlamentara si sa intareasca setul de interdictii neechivoce in privinta favoritismelor politice? Raspunsul este nu. Si daca suntem cinstiti cu noi insine trebuie sa admitem ca, in Romania, se mimeaza statul de drept. Sau ca sa fiu mai corect, alegem sa respectam norma care ne convine si punem in practica, de bunavoie, doar ce ne satisface mai bine nevoile.

Dupa fiecare tur de alegeri, partidele isi schimba parul. Nu si naravul! Prin partidele mari bate vantul schimbarii, dar nu se stie din ce directie. Unii, cei vechi, nu inteleg rostul reformei; altii, cei noi, asteptau de mult timp sa ridice glasul si sa pretinda un nou brand. Fie ca e vorba de culoare, logo sau primenirea cadrelor in functiile de conducere.

(more…)