Sa ne distram, din nou, cu politicienii-candidati. Episodul 2 din campania pentru Primaria Capitalei. Daca nu gasiti nicio similitudine cu prezentul apropiat, va dau o mana de ajutor: Geoana asudat pe frunte si pe maini. Primele acorduri ale melodiei care le-a purtat ghinion, in ultimii cinci ani, psd-istilor. Gusa langa Basescu, la fel cum a stat, mai tarziu, langa Geoana. Basescu este populist si nimeni nu s-a prins. Geoana – precursorul sintagmei “primarul care este”. Acelasi Mircea recidiveaza si canta fals la o emisiune, apoi, in fata unui public numeros, testeaza scena din viitor “Mihaela, dragostea mea.” In alt colt de oras, Vadim este aplaudat la ordin pana cand ajunge la familie. Il mai vedem pe Stolojan cum se pregatea sa spuna o alta expresie celebra, “oligarhia pesedista”. Iar, la final, tineti-va bine. Doua minute senzationale cu Marean Vanghelie. Baiat de cartier in postere, cantaret ratat pe scena si un vers oferit, ca tortul la nunta, de grupul de cantaciosi stransi ad-hoc: Are drumul sau/Omul sufletului tau.

Dupa fiecare tur de alegeri, partidele isi schimba parul. Nu si naravul! Prin partidele mari bate vantul schimbarii, dar nu se stie din ce directie. Unii, cei vechi, nu inteleg rostul reformei; altii, cei noi, asteptau de mult timp sa ridice glasul si sa pretinda un nou brand. Fie ca e vorba de culoare, logo sau primenirea cadrelor in functiile de conducere.

(more…)