Am citit un articol semnat de Mircea Marian. Era despre presa si ipocrizia jurnalistilor. Mi-am adus aminte de plata C.A.S. – ului, un subiect care, initial, i-a isterizat pe pretiosii conducatori de redactii, cu actiuni la purtator. Dupa cateva zile de mimat revolta, au acceptat, ca prin senin, sa respecte legea. Dar, precum o fata batrana curtata de pomana, au pus nu-stiu-ce conditii vagi intru apararea principiilor industriei media. Vax adica. Sa creada publicul ca s-au luptat pana la moarte…

(more…)

“Nu am promis PNL că dacă eu voi câştiga, va forma guvernul. Nu m-am gândit la un viitor premier. În această campanie eu nu vreau să îmi întăresc candidatura cu cineva pe care să îl iau de braţ (…) Preşedinţia României nu este doar afacerea partidelor politice, doar a candidaţilor la această funcţie, este afacerea unei întregi naţiuni şi suntem un pic impostori dacă ne apucăm să negociem voturi pe care chiar noi le-am primit” a spus Crin Antonescu la Realitatea TV, in 13 iulie 2009.

(more…)

De la un individ stilat ca liberalul Tariceanu nu ma asteptam la atata ipocrizie. Fostul prim-ministru si-a castigat dreptul la abureala de cand este in opozitie. Un citat din declaratia sa de azi m-a enervat la culme:

Cheltuielile cu personalul bugetar au crescut in perioada 2005-2008 exact atat cat a permis dezvoltarea economica. Pentru ca economia Romaniei a crescut, am putut majora salariile si pensiile, astfel incat romanii sa aiba un trai decent. Astazi, aceiasi romani isi pierd locurile de munca, platesc taxe si impozite in plus la stat si se tem pentru siguranta zilei de maine din cauza acestei guvernari catastrofale.

Daca vorbele apartineau vreunui clevetitor politic, de la talk-show-uri, le-as fi ignorat. Dar domnul Tariceanu este responsabil pentru ce a facut in ultimii patru ani. Stie foarte bine ca salariile din sistemul bugetar nu cresc si scad in functie de performantele economiei reale. Si mai stie ca a indatorat bugetul in timpul campaniei electorale pentru prosperitatea fief-urilor liberale. Mostenirea lasata nu dispare doar pentru ca guvernul Boc este incompetent. E bine sa-si aduca aminte ca n-a acceptat marirea salariilor profesorilor pentru ca banii din buget urmau sa plece catre administratiile locale liberale. Iar criza nu este o surpriza pentru actualii guvernanti, ci pentru dumnealui care, in vara lui 2008, se facea ca nu exista. Oare mai are consilieri domnul Tariceanu sau vorbeste singur?

Nu sunt un opozant al alegerilor uninominale. Din contra, am convingerea ca alegerea populara inseamna votul direct si nu cea proportionala. Dar ceea ce a fost in Romania n-are nicio legatura cu principiul respectiv. Intuiam inca din iarna trecuta ca modificarea adusa proiectului Pro Democratia va fi substantiala si influentata puternic de frica politicienilor de a lasa in mana romanilor decizia de accedere spre functiile publice. Stiam, inca de atunci, ca PNL si PSD au schimbat filozofia sistemului de vot cu o procedura mixta dar favorabila celor cu sanse mai mici de alegere. Pentru ca redistribuirea, pragurile alternative si proportionalitatea mandatelor nu erau decat forme mascate de intoarcerea la votul pe lista. Acum, ca alegerile au trecut, am si confirmarea. Iata cateva exemple:
Bogdan Olteanu, finul domnului Tariceanu, si-a facut bine calculele. Si nu este un eufemism, cand spun asta. Chiar a calculat matematic cum poate ajunge de pe locul 3 in Parlament, Nefiind o figura indragita si nici macar credibila pentru alegatori, singura optiune era sa caute un colegiu mic din care sa adune mai multe voturi decat media circumscriptiei in care a candidat. L-a gasit intr-un sector din Bucuresti unde primii doi contracandidati l-au surclasat, dar degeaba; acestia vor ramane acasa. Domnul Olteanu vine in fata lor deoarece PNL are prin algoritm dreptul sa obtina un mandat din colegiile unde nimeni nu a atins 50 la suta +1. Singura grija a domnului Olteanu era sa obtina procentual mai mult decat media de 15 la suta a liberalilor care au candidat in Bucuresti. Si asta n-a fost o problema. La fel stau lucrurile si pentru multi alti liberali: Crin Antonescu, Ludovic Orban, Cristian Topescu, etc. Ei n-au obtinut nici macar primul loc in colegiul lor dar vor fi in Parlament fiindca redistribuirea le da, la gramada, acest drept. Va mira ca PNL a ajuns sa decida viitorul Guvern? Acest partid care obtine mandate doar la redistribuire si numai pe votul pe lista? Daca va mirati, nu uitati cine a stabilit algoritmul de redistribuire, cine a trasat colegiile si cine a organizat alegerile.
Alt caz interesant:
Norica Nicolai si Doru Ioan Taracila. Ambii si-au impartit circumscriptia din Calarasi in doua colegii. Era un non-combat in care le trebuiau doi “iepuri”. Fiecare si-a trimis un candidat, fara sanse teoretice, in speranta intemeiata ca vor obtine mai multe voturi decat ei. Dar ghinion! Unul dintre outsideri l-a depasit pe domnul Taracila si, la redistribuire, a castigat mandatul de senator pentru PNL. Norica Nicolai a avut cele mai multe voturi in colegiul sau dar a pierdut fiindca nu a atins aceeasi medie locala care i-a salvat pe colegii sai din Bucuresti. Asadar, cei doi grei ai politicii si-au facut calculele dar le-au gresit. A intervenit o defectiune neprevazuta. Iepurele a terminat cursa primul fiindca nimeni nu a fost atent la el.
Iata doua situatii care confirma teoria mea. Avem un fel de vot pentru persoane dar cine stie sa calculeze bine poate sta linistit inca dinainte de a se inscrie pe listele electorale.

Pun pariu ca nu stiti care este legatura dintre Azerbaidjan si Jocurile Olimpice! Nu va ganditi la vreun azer medaliat cu aur, caci n-au fost decat trei, in toata istoria Olimpiadelor. Tara asta, plina de petrol si sub autocratismul baiatului fostului presedinte fondator, a fost aproape de un succes istoric. Organizarea Jocurilor olimpice din 2016, la Baku!

A pierdut cursa in favoarea unor orase “modeste” ca Chicago, Tokyo, Rio de Janeiro sau Madrid. A trecut neobservata aceasta candidatura exotica, poate si pentru ca lumea sportului se pregatea de startul jocurilor de la Beijing un alt oras “ciudat” care ne-a oferit doua mostre de inselaciune la scara planetara. Pe mine m-a uimit tupeul presedintelui Ylham Aliyev. Un personaj, ramas in memoria colectiva a romanilor prin doua aparitii monumentale.
1.A fost prezent la inaugurarea unei alei (care-i poarta numele) in sectorul 2

2.L-a impresionat pe premierul Tariceanu cu arma sa secreta: doamna Aliyev

In lumea occidentala, Aliyev este considerat un lider autocrat. El este cel care le-a dat ordin supusilor sa mai rareasca tablourile personale care impanzesc capitala Baku, mai ceva decat reclamele. Gestul era un “dar” pentru opozitia politica firava din Azerbaidjan si un semn pentru alegatori ca nu e nevoie sa-l realeaga in unanimitate… Pe site-ul oficial al presedintiei am gasit un alt “cadou”: presa apreciata de presedinte, primeste alocatii anuale, un fel de plata pentru modul cum isi face datoria. Si tot de pe site-ul oficial descopar cum se mareste salariul sefului statului. Dansul isi acorda, cu de la sine putere, salariul. Intr-un mod original, nemaintalnit vreodata: inlocuieste sutele cu miile si in sase ani isi indexeaza de zece ori venitul:

The Decree of the President of the Republic of Azerbaijan on Augmenting the Individual Stipend of the President of the Republic of Azerbaijan

1. The amount of the Individual Stipend defined in Item 2 of the Decree number 715 and dated 11 June 2002 of the President of the Republic of Azerbaijan “On Establishing the Individual Stipend of the President of the Republic of Azerbaijan” is to be augmented via replacing the words “seven hundred fifty” by the words “thousand” (…)
 

Ar mai fi multe de povestit despre aceasta tara frumoasa care, cu doar 9 milioane de locuitori, visa… prin liderul sau, la organizarea unei Olimpiade. Banii pentru el nu sunt o problema. A promis un oras olimpic ca-n basme:



Pentru ca astfel de proiecte sa devina realitate, 20 de miliarde de dolari erau puse la bataie. Toata suma provine din exploatarea zacamintelor de petrol. Cu alte cuvinte, nu conteaza cat ne costa, avem de unde! Americanii, britanicii si altii ca ei ne finanteaza din greu pentru petrolul de sub noi. In loc sa dea banii pentru modernizarea tarii si transformarea sa intr-una democratica, presedintele Aliyev prefera sa ramana in istorie. Exact ca Mao, Kim Ir Sen, Stalin, Castro. Si Ceausescu este bun de luat, ca exemplu. A facut el cea mai mare cladire din lume? A organizat Romania, Universiada? De ce n-ar putea si marea natiune azera sa fie gazda unei Olimpiade?