“Nu am promis PNL că dacă eu voi câştiga, va forma guvernul. Nu m-am gândit la un viitor premier. În această campanie eu nu vreau să îmi întăresc candidatura cu cineva pe care să îl iau de braţ (…) Preşedinţia României nu este doar afacerea partidelor politice, doar a candidaţilor la această funcţie, este afacerea unei întregi naţiuni şi suntem un pic impostori dacă ne apucăm să negociem voturi pe care chiar noi le-am primit” a spus Crin Antonescu la Realitatea TV, in 13 iulie 2009.

Atat el, cat si Mircea Geoana s-au jurat, precum a spus-o si Traian Basescu in felul sau, ca dispar din conducerea politica daca pierd. Nu mai am chef sa comentez modul gretos in care romanii neutri au fost obligati sa aleaga cu degetul la nas intre cele doua optiuni. Ce vreau, insa, sa comentez este stupoarea permanenta in care ma mentine domnul Crin Antonescu. Daca recititi afirmatiile sale, facute dintr-o suflare, veti vedea ce minciuni sfruntate spune fara sa clipeasca. Acum ma intreb: care dintre cei doi este demagog si mincinos? Tineti minte celebrul dialog din primul tur intre cei doi aliati? Ii dau nota zece liberalului. Mircea Geoana nu stie sa minta cu zambetul pe buze. Se da de gol, vezi incurcatura cu Vantu si altele din dezbaterea finala. Dar, in cazul domnului Antonescu, cred ca este nevoie de un control de specialitate. Macar de niste analize care sa ne spuna daca dumnealui este afectat de o indispozitie psihica sau are o problema sistemica. Daca ar fi sa glumesc, as spune ca il inteleg mult mai bine pe domnul Basescu atunci cand si-a dorit sa-l vada in turul doi pe Mircea Geoana. Un Antonescu sustinut de o masa furibunda si isterizata ar fi adus Romania in pragul unor lupte de strada. Ce ramane, insa, dramatic pentru un partid care se pretinde liberal nu numai doctrinar, dar si relativ la drepturile omului, este turnura autoritara, aproape tiranica, a conducatorului sau. Sunt absolut siderat sa vad in acest partid decizii in unanimitate, oameni care ridica ziduri si aduc acuzatii ultimative.  Unde sunt principiile de libertate de exprimare, opozitia interna, alternativa la decizia majoritara, onoarea in cazul unui esec? Pentru liberalii adevarati, exercitiul de unitate la care au achiesat este cea mai bizara exprimare doctrinara pe care am vazut-o  vreodata. Am vazut oameni inteligenti, flexibili in atitudine, care s-au aliat in ura impotriva unui om. Personal ii inteleg; fiecare dintre ei are o experienta negativa cu Traian Basescu. Insa ca indivizi responsabili fata de cei care i-au votat, cred ca au participat la o operatiune de spalare pe creier fara precedent. Nu discut politica de aliante sau alegerea metodelor de victorie. Ma intereseaza, mai curand, ce fac liberalii acum, dupa ce au pierdut? Singurul care are curajul sa se exprime liber este domnul Tariceanu. Culmea, fostul lor sef, cel care a rezistat patru ani unei lupte de uzura cu actualul presedinte. Este absolut de neinteles ce face domnul Antonescu. Refuza sa demisioneze, un act de altfel necesar si moral. Refuza sa lase deschise alte optiuni pentru partidul pe care il conduce si ameninta cu excluderea sau marginalizarea pe oricine are opinii contrare. Am o singura concluzie: un astfel de om fie nu este liberal, fie nu este potrivit sa conduca.

Cheltuielile cu personalul bugetar au crescut in perioada 2005-2008 exact atat cat a permis dezvoltarea economica. Pentru ca economia Romaniei a crescut, am putut majora salariile si pensiile, astfel incat romanii sa aiba un trai decent. Astazi, aceiasi romani isi pierd locurile de munca, platesc taxe si impozite in plus la stat si se tem pentru siguranta zilei de maine din cauza acestei guvernari catastrofale.

Daca vorbele apartineau vreunui clevetitor politic, de la talk-show-uri, le-as fi ignorat. Dar domnul Tariceanu este responsabil pentru ce a facut in ultimii patru ani. Stie foarte bine ca salariile din sistemul bugetar nu cresc si scad in functie de performantele economiei reale. Si mai stie ca a indatorat bugetul in timpul campaniei electorale pentru prosperitatea fief-urilor liberale. Mostenirea lasata nu dispare doar pentru ca guvernul Boc este incompetent. E bine sa-si aduca aminte ca n-a acceptat marirea salariilor profesorilor pentru ca banii din buget urmau sa plece catre administratiile locale liberale. Iar criza nu este o surpriza pentru actualii guvernanti, ci pentru dumnealui care, in vara lui 2008, se facea ca nu exista. Oare mai are consilieri domnul Tariceanu sau vorbeste singur?

The Decree of the President of the Republic of Azerbaijan on Augmenting the Individual Stipend of the President of the Republic of Azerbaijan

1. The amount of the Individual Stipend defined in Item 2 of the Decree number 715 and dated 11 June 2002 of the President of the Republic of Azerbaijan “On Establishing the Individual Stipend of the President of the Republic of Azerbaijan” is to be augmented via replacing the words “seven hundred fifty” by the words “thousand” (…)
 

Ar mai fi multe de povestit despre aceasta tara frumoasa care, cu doar 9 milioane de locuitori, visa… prin liderul sau, la organizarea unei Olimpiade. Banii pentru el nu sunt o problema. A promis un oras olimpic ca-n basme:



Pentru ca astfel de proiecte sa devina realitate, 20 de miliarde de dolari erau puse la bataie. Toata suma provine din exploatarea zacamintelor de petrol. Cu alte cuvinte, nu conteaza cat ne costa, avem de unde! Americanii, britanicii si altii ca ei ne finanteaza din greu pentru petrolul de sub noi. In loc sa dea banii pentru modernizarea tarii si transformarea sa intr-una democratica, presedintele Aliyev prefera sa ramana in istorie. Exact ca Mao, Kim Ir Sen, Stalin, Castro. Si Ceausescu este bun de luat, ca exemplu. A facut el cea mai mare cladire din lume? A organizat Romania, Universiada? De ce n-ar putea si marea natiune azera sa fie gazda unei Olimpiade?