In istoria lumii sunt frecvente cazurile cand un grup minuscul, dar cu tinte programatice precise si neconflictuale, devine partenerul privilegiat al oricarei majoritati. Nu este neobisnuit pentru Romania, o tara predispusa la aranjamente de culise si tradari, sa obtii puterea in plan politic prin parteneriate conjuncturale. Din cate se poate observa, UDMR are o indelungata istorie de catalizator al oricarei multimi de interese. Sunt insa cateva motive care au transformat acest hibrid politico-cultural intr-un model de studiu.

Mai intai actul de constituire. Cand in Romania cetatenii si-au recapatat libertatile civile, minoritatea maghiara (puternic sustinuta si incurajata de la Budapesta) s-a organizat mai curand impotriva majoritatii romanesti decat pentru reprezentarea democratica in fata acesteia. Din organizatie culturala si preocupata pentru apararea drepturilor etnice, UDMR a glisat la cativa ani dupa infiintare spre politica si administrarea resurselor la nivel national. Noua directie de actiune a venit prin intermediul Consiliului Europei si al guvernelor tarilor occidentale, ca substitut la varianta ungara de enclavizare etnica, precum in Bosnia sau Kosovo .

Din 1997 si pana acum, UDMR si-a asigurat, cu mici sincope, rolul de veriga indispensabila in formarea guvernelor si sustinerea programelor politice in Parlament. Asa cum savantii se lupta sa izoleze “particula lui Dumnezeu” pentru formarea antimateriei, tot asa formatiunile politice romanesti sunt nevoite sa configureze orice schema de guvernare in functie de procentele UDMR.

Astfel ajungem la starea exceptionala si de invidiat a unui udemerist. Nu are de dat socoteala majoritatii alegatorilor fiindca este votat de un grup restrans. Nu poate fi sanctionat electoral fiindca se declara aparator al unor drepturi etnice si nu politice. Are imunitate la schimbarile politice si guvernamentale. Detine instrumente administrative exclusive in zonele controlate de organizatia sa. Nu este obligat sa intre in rand cu restul minoritatilor, desi am putea sa luam in discutie de ce romii nu beneficiaza de aceeasi favoare.

Date fiind aceste beneficii istorice, mai are cineva vreun dubiu in ce directie va merge UDMR dupa congresul de alegere a unui nou presedinte? Oricare ar fi acesta, interesele de putere si conditiile electorale ii spun ca nu trebuie sa paraseasca guvernarea. Dar, pentru prima oara de la aparitia “particulei lui Dumnezeu”, jocul de suma nula pe care il face UDMR il poate transforma definitiv in ceea ce nu-si doreste: un partid ca oricare altul.

Uniunea, asa cum a fost ea construita, a devenit anacronica. Protectia minoritatilor prin organizatii tampon, mai ales intr-un stat UE si NATO, este desueta. Mai mult, UDMR se considera grup politic (membru al PPE) dar se declara in interiorul Romaniei organizatie civica. Un nonsens perfect legal, dar imoral, care i-a asigurat supravietuirea in Parlament, plus instrumentele de manevra in negocierea cu autoritatile centrale.

Acum, insa, UDMR nu mai poate pretinde, in virtutea mandatului international primit in urma cu 15 ani, ca asigura stabilitatea nationala si vegheaza la excesele nationaliste ale romanilor. Incepand cu aceasta guvernare, UDMR este un partid politic, preocupat de mentinerea la putere si de gestionarea resurselor. Asa cum PDL va deconta electoral prestatia sa, este evident ca nici UDMR nu mai poate sa pretinda voturi de la electorii fideli in numele protejarii intereselor etnice. De-as fi udemerist la asta m-as gandi acum.

Trebuie sa-l felicitam pe Traian Basescu. A devenit tata! Este parintele unui copil din flori: Uniunea Social Liberala. Desi nu este recunoscuta oficial de catre creator, odrasla are toate sansele sa ajunga mare. Are nasi de vita nobila si o multitudine de moase politice. Din acest moment, in testamentul politic al lui Traian Basescu apare un mostenitor nedorit de care depinde viitorul acestei tari. Cum s-a ajuns aici?

(more…)

Procedurile parlamentare si constitutionale sunt, adesea, reguli facultative pentru toti politicienii. Mai ales acum, cand campania electorala le-a luat mintile. De cand nu mai avem Guvern, o majoritate ad-hoc formata din PSD, PNL, UDMR si grupul minoritatilor detine controlul politic. Fosta majoritate a devenit minoritate, dar are puterea executiva. Suntem intr-un caz hibrid de coabitare intre doua forte politice adverse. Problema politicienilor este ca fiecare doreste mentinerea situatiei actuale, insa folosind retorica dintr-un moment viitor, cel ulterior alegerilor. Din aceasta cauza, blocajul va continua pana cand un nou vot popular va permite o solutie rezultata din puterea legii. In aceste conditii, ramane pentru mine o curiozitate modul in care media intelege sa respecte echilibrul reprezentarii in dezbaterile publice. In mod normal, majoritatea, indiferent din cate partidulete este compusa, are un singur reprezentant in studiou. La fel si minoritatea. Totusi, media care favorizeaza curentul antibasescu creeaza permanent un raport disproportionat de 2-3 la unu. Aceasta stare de fapt este doar o constatare, dar ea exprima – pentru cei care inteleg dincolo de aparente – cine detine controlul in opinia publica. Dupa cum se poate vedea, lipsa de echilibru asigura artificial, dar benefic pentru scopul comun, impresia unei majoritati de voci si de opinii, convergente. O astfel de strategie va fi eficienta mai ales in turul doi, atunci cand orice candidat ar ajunge sa se infrunte cu actualul presedinte va avea de partea sa media favorabila majoritatii ad-hoc. Abia in acel moment se va vedea forta trusturilor de presa, iar Traian Basescu va descoperi o alta fateta a sintagmei “impunerea consensului”.

Nu stiu cum vi se pare voua, dar tevatura asta politica mi se pare interesanta si haioasa. Stiu ca ma veti admonesta pentru inconsecventa. Am spus ca nu mai scriu despre acest subiect, insa fac un intermezzo, fiindca suntem intr-un moment istoric. Fara indoiala, spectacolul nu ne va schimba viata. Dar trebuie sa consemnam cu totii dovada ca politicienii pot fi jucatori de poker in timpul liber.

(more…)

Se spune ca adancirea unei crize sistemice incurajeaza aparitia sentimentelor nationaliste, xenofobe si populiste. Acestea sunt instrumente toxice si tentante pentru orice politician dornic de simpatie populara si, pe cale de consecinta, de surclasarea adversarilor. In democratiile consolidate, astfel de derapaje economice nu ating punctul critic. Clasa politica si cultura civica a cetatenilor blocheaza accesul exponentilor acestor curente periferice la mijloacele mass-media sau mai rau, in ierarhia organizationala a statului. (more…)