Procedurile parlamentare si constitutionale sunt, adesea, reguli facultative pentru toti politicienii. Mai ales acum, cand campania electorala le-a luat mintile. De cand nu mai avem Guvern, o majoritate ad-hoc formata din PSD, PNL, UDMR si grupul minoritatilor detine controlul politic. Fosta majoritate a devenit minoritate, dar are puterea executiva. Suntem intr-un caz hibrid de coabitare intre doua forte politice adverse. Problema politicienilor este ca fiecare doreste mentinerea situatiei actuale, insa folosind retorica dintr-un moment viitor, cel ulterior alegerilor. Din aceasta cauza, blocajul va continua pana cand un nou vot popular va permite o solutie rezultata din puterea legii. In aceste conditii, ramane pentru mine o curiozitate modul in care media intelege sa respecte echilibrul reprezentarii in dezbaterile publice. In mod normal, majoritatea, indiferent din cate partidulete este compusa, are un singur reprezentant in studiou. La fel si minoritatea. Totusi, media care favorizeaza curentul antibasescu creeaza permanent un raport disproportionat de 2-3 la unu. Aceasta stare de fapt este doar o constatare, dar ea exprima – pentru cei care inteleg dincolo de aparente – cine detine controlul in opinia publica. Dupa cum se poate vedea, lipsa de echilibru asigura artificial, dar benefic pentru scopul comun, impresia unei majoritati de voci si de opinii, convergente. O astfel de strategie va fi eficienta mai ales in turul doi, atunci cand orice candidat ar ajunge sa se infrunte cu actualul presedinte va avea de partea sa media favorabila majoritatii ad-hoc. Abia in acel moment se va vedea forta trusturilor de presa, iar Traian Basescu va descoperi o alta fateta a sintagmei “impunerea consensului”.

Nu stiu cum vi se pare voua, dar tevatura asta politica mi se pare interesanta si haioasa. Stiu ca ma veti admonesta pentru inconsecventa. Am spus ca nu mai scriu despre acest subiect, insa fac un intermezzo, fiindca suntem intr-un moment istoric. Fara indoiala, spectacolul nu ne va schimba viata. Dar trebuie sa consemnam cu totii dovada ca politicienii pot fi jucatori de poker in timpul liber.

(more…)

Se spune ca adancirea unei crize sistemice incurajeaza aparitia sentimentelor nationaliste, xenofobe si populiste. Acestea sunt instrumente toxice si tentante pentru orice politician dornic de simpatie populara si, pe cale de consecinta, de surclasarea adversarilor. In democratiile consolidate, astfel de derapaje economice nu ating punctul critic. Clasa politica si cultura civica a cetatenilor blocheaza accesul exponentilor acestor curente periferice la mijloacele mass-media sau mai rau, in ierarhia organizationala a statului. (more…)