Uraa! Am infrant.

Un jurnalist — Mon, 08 Jun 2009 11:13:10 +0000

In orice proces electoral exista victorii absolute si victorii relative. Unitatile de masura si obiectivele sunt publice sau confidentiale. Nimeni dintre oamenii obisnuiti nu stie cu adevarat ce tinte au avut de atins partidele pentru alegeri. Putem doar presupune ca fiecare are o agenda publica intens mediatizata si una ascunsa. cu grija camuflata. Am studiat cu atentie rezultatele votului de duminica. Tind sa cred ca singurul infrant este cel care a iesit pe primul loc.

Este un enunt paradoxal daca il privesti doar prin prisma scorului electoral, in valori absolute. In realitate, PSD a descoperit ca si-a pierdut din forta. De ce spun asta? Pentru comentatorii fara cunostinte de specialitate, prezenta la vot este un indicator relevant al interesului publicului. De fapt, ei ar trebui sa stie ca s-a masurat puterea de mobilizare a simpatizantilor de partid. Alegerile de ieri au fost un test elocvent al capacitatii de mobilizare in randul miltantilor. Marele invingator este PD-L. In comparatie cu adversarul sau, PD-L a aratat ca poate aduna voturi pentru oricine, inclusiv pentru Elena Basescu. Desi au pierdut peste 4 procente, democratii au facut un exercitiu util in perspectiva alegerilor prezidentiale. Atunci se va alege un singur candidat, asadar este evident ca masinaria de partid este capabila sa adune militantii chiar si pentru mai putin decat presedintele Traian Basescu. Judecand astfel lucrurile, PSD are motive de ingrijorare. Daca acesta este electoratul lor, nucleul dur al votantilor de stanga, atunci sperantele sa aduca si mai multi oameni la vot sunt minime. Intr-o confruntare cu actualul sef al statului, Mircea Geoana nu poate creste peste scorul propriului partid si, astfel, este evident ca va pierde. Aceeasi ingrijorare o are si Crin Antonescu. Liberalii n-au pierdut mult ca procente dar au aflat acum pe cine se bazeaza la vot. Mult prea putin pentru a pune in pericol o finala Basescu-Geoana. Celelalte doua partide care au obtinut locuri in Parlamentul European fac parte din categoria invingatorilor relativi. UDMR si PRM si-au depasit asteptarile dar nu pentru ca au fost mai buni. Maghiarii au profitat de prezenta scazuta si astfel, electoratul lor – cel mai disciplinat dintre toate, le-a marit procentul general. Cum spunea cineva, daca la vot s-ar prezenta 20 la suta dintre romani, UDMR ar putea ajunge in guvern ca a doua forta, tocmai datorita grupului constant de votanti. Cat priveste PRM, el n-ar fi ajuns in Parlament fara Gigi Becali. Daca ar fi candidat ca independent, acesta obtinea suficiente voturi ca sa plece la Bruxelles. Nu cred ca s-a votat pentru extrema dreapta in Romania, ci pentru un individ cu priza la public, atasat din inchisoare partidului lui Vadim Tudor. Ultima pe lista, Elena Basescu. De fapt, ar putea fi prima, pentru ca luand in calcul numarul de voturi pe fiecare candidat al unei liste, vom vedea ca a obtinut mai decat ceilalti. Victoria ei este, de fapt, a partidului sau. Mobilizarea trupelor PD-L a fost evidenta. Aici se vede clar cine a castigat, si care au fost obiectivele din agenda ascunsa. De acum inainte, batalia se va da pentru atragerea voturilor UDMR. Cine le va obtine, va castiga si prezidentialele.

Daca e marti, e Belgia! (3)

Un jurnalist — Thu, 11 Sep 2008 10:07:00 +0000

Ultima zi prin Bruxelles. Orasul nu se dezminte. Dimineata m-a intampinat cu nori amenintatori, de ploaie. Pana sa parasesc hotelul, soarele a aparut si a ramas pe cer toata ziua, fenomen destul de rar in aceasta parte a continentului. M-am trezit devreme pentru ca trebuia sa ajung la Parlamentul European, sa asist la prezentarea unei petitii. Mi-am facut rapid bagajul, mi-am predat cheile si am luat un taxi. In 10 minute am ajuns in fata intrarii. Cu tot cu bagajele de avion, am trecut prin filtrul de securitate si am ajuns in sala unde se desfasura audierea (fara bagaje, lasate intr-un birou pana seara cand voi ajunge la aeroport). Zeci de membri ai Parlamentului erau reuniti in Comisia de petitii. Printre ei, cativa romani. Se vorbeste in toate limbile pamantului, mai precis in cele 27 ale tarilor membre UE. E distractiv sa-i vezi pe parlamentari cum isi lanseaza discursul in limba materna, in timp ce, ceilalti stau cu urechile ciulite la casca, in asteptarea traducerii. Adevarata provocare pentru interpreti este sa fie pregatiti, in orice clipa, sa traduca aproape instantaneu tot ce se spune in sala. Scopul audierii: celebrul proiect arhitectonic al companiei Millenium. Cladirea uriasa de langa Catedrala romano-catolica din Bucuresti. Degeaba a venit arhiepiscopul Robu sa ceara Parlamentului european sa intervina. Pentru ca, desi crestini si multi dintre ei catolici, parlamentarii nu pot face nimic. Doar sa se infioare si sa ceara revoltati Guvernului roman sa respecte legea. Si, ce daca? Bineinteles, ca Guvernul roman va raspunde ca respecta legea. Si ca, oricum, exista un proces in instanta ( evident, de lunga durata) care va stabili adevarul. In spatele afacerii sunt multe ite care te pot ingretosa, dar ce mai conteaza, cat timp banul este mai presus de orice respect pentru cultura sau protectia mediului. Plec plictisit de la sedinta. S-a terminat previzibil. Mai curand ma satisface sa rememorez doua momente relevante pentru felul in care se face politica europeana, despre care am aflat amanunte in zilele sederii mele la Bruxelles. De exemplu, o doamna parlamentar din Franta a trimis o scrisoare de multumire ambasadorului francez. In scrisoare, se vorbea pe un ton de ironie nemasurata despre eroarea impardonabila a presedintelui Sarkozy, care a trimis tuturor parlamentarilor un cadou cu ocazia preluarii presedintiei UE. Frantuzoaica primise, ca dealtfel toate colegele sale, un cadou identic cu al barbatilor: o cravata. Ca urmare, i-a atras atentia ambasadorului ca, pe viitor, ar fi indicat sa transforme in cutuma atentiile pentru membrii de familie sau prietenilor! Pornind de aici m-am tot intrebat zilele astea daca avem nevoie de acest mastodont european. Desi sunt adeptul unei ipotetice Federatii continentale, ma ingrozesc la gandul ca aceste institutii ultrabirocratice inghit enorm de multi bani. Prea multi, dupa parerea mea, fata de eficienta si scopul pentru care au fost create.
O alta povestioara draguta ne priveste si pe noi, romanii. In vara, raportul Comisiei Europene ne-a cam mustruluit pentru ineficienta in materie de aplicare a legilor, in special impotriva coruptiei. Motiv de suparare si pentru presedintele Basescu. O intalnire cu totii liderii politici era necesara. S-a organizat aceasta intrunire si cat a fost presa de fata, tonul era “sfasietor”. Ce ne facem cu tarisoara noastra? Este inadmisibil sa fim inca un an monitorizati, si tot asa. Nici domnul Geoana, lasat sa vorbeasca in fata camerelor, nu s-a exprimat altfel. Insa dupa ce usile s-au inchis, show-ul a inceput. Presedintele l-a lasat pe Vadim Tudor sa-l “scrijeleasca” cu rautati si cu perle din “Romania Mare”. Ceilalti lideri si-au recitat “poezia” sau, dupa caz, punctajul primit de-a gata de la functionarii partidului. Intalnirea parea ca se apropie de final cand un vechi adversar de-al presedintelui remarca faptul ca propunerea de reactie a Romaniei la comunicarea Comisiei se baza pe un raport al expertilor si nu pe decizia comisarilor. “Inamicul” domnului Basescu ii atrage atentia asupra gafei si il pune in incurcatura. Potop de tipete si ironii. Presedintele nu vrea sa recunoasca greseala, in timp ce partenerul de dialog ii atrage atentia ca a fost indus in eroare sau, mai grav, a acceptat sa fie trimise la Bruxelles informatii false. Presedintele se da de gol si le apara pe Monica Macovei si pe Alina Mungiu Pippidi, doua personaje suspectate, deobicei, de astfel de gesturi dar al caror nume nu fusesera mentionate la intalnire. Temperatura dialogului creste. Doamnele sunt aparate de presedinte, insa inutil, fiindca in afara celor doua, niciun alt nume nu mai este pomenit. In inferioritate, seful statului cauta ajutor de la consilieri, insa nimeni nu se ofera. In cele din urma, dialogul se inchide brusc si fara rezultatul scontat de catre gazda intalnirii. Ulterior, publicul afla ca discutia a fost cordiala si plina de concluzii optimiste. In spatele usilor inchise fusese un macel verbal care a largit si mai mult falia intre politicieni. “Rezultatul” a fost exploatat de Comisia Europeana care ne-a lasat sa ne “batem” singuri, acasa. Cam la fel facem si cu alte proiecte sau initiative europene pe care le ratam din cauza unor ambitii stupide, la nivel inalt. Si pentru ca mai am putin si plec la aeroport, mi-am adus aminte ce spunea Himmler despre dusmani: Eu n-am dusmani! Daca ar aparea vreodata, i-as elimina!
Cu gandul asta, ma indrept agale spre noua mea activitate. Imi schimb, putin, “profilul”!

Claudiu Lucaci » Vadim Tudor

Uraa! Am infrant.

Daca e marti, e Belgia! (3)